Categoria : carti - Subcategoria : Fratia_inelului
Frodo si Gandalf
Frodo si Gandalf - Si totusi, acesta-i adevarul, raspunse Gandalf. Despre originile lor, cel putin, stiu mai multe decat hobbitii insisi. Si chiar povestea lui Bilbo ne duce cu gandul la inrudire... In strafundurile mintilor si amintirilor lor erau multe lucruri tare asemanatoare. Se intelegeau unul pe altul foarte bine, mult mai bine decat l-ar intelege un hobbit pe, sa zicem, un gnom sau un orc, sau chiar pe un elf. Gandeste-te numai la ghicitorile pe care le cunosteau amandoi, spre exemplu.

- Da, admise Frodo. Desi sunt si alte neamuri, in afara de hobbiti, care zic ghicitori, si cam de acelasi soi. Iar hobbitii nu trag pe sfoara. Gollum numai asta voia, sa traga pe sfoara. Nu incerca decat sa-l prinda pe saracul Bilbo pe picior gresit. Si as indrazni sa spun ca in rautatea lui se amuza sa inceapa un joc la sfarsitul caruia isi obtinea cu multa usurinta o victima. Iar daca pierdea, el unul nu avea de suferit.

- Din pacate, prea adevarat, consimti Gandalf. Dar mai era ceva la mijloc, cred eu, ce inca nu vezi. Nici macar Gollum nu era pe de-a-ntregul decazut. S-a dovedit mai rezistent decat si-ar fi inchipuit chiar si inteleptii - asa, ca un hobbit. Un ungher mic al mintii tot i-a ramas al sau si doar al sau, si prin acela patrundea lumina, ca printr-o crapatura in intuneric: o lumina din trecut. Cred ca, la urma urmei, era placut sa auzi din nou o voce binevoitoare, care sa readuca amintiri ale vantului si ale copacilor, ale soarelui pe iarba si altele asemenea, uitate.

Dar, bineinteles, aceasta nu facea decat ca, pana la urma, partea rea din el sa fie si mai incrancenata - daca nu putea fi stapanita. Daca nu putea fi lecuita. Gandalf ofta.
- Dar, vai! prea putina speranta este pentru el. Si totusi, nu chiar fara de speranta. Macar ca a avut Inelul in stapanirea sa atat de indelungata vreme, aproape din totdeauna de cand isi poate aminti. Caci de mult timp nu-l mai purtase cu osardie: in intunecimea neagra arar avea trebuinta de el. E sigur ca nu a „palit" niciodata. E subtirel si inca rezistent.


Dar lucrul ii devora mintea, fara indoiala, si chinul devenise aproape de neindurat. Toate „marile secrete" de sub munti se dovedisera a fi doar noapte pustie - nu mai era nimic de aflat, nimic ce sa merite a fi facut, doar infulecatul josnic si pe ascuns si aduceri-aminte ranchiunoase. Era nenorocit de-a dreptul. Ura intunericul, dar si mai mult ura lumina: ura totul, si Inelul mai presus de orice.

- Cum asa? se mira Frodo. Nu era Inelul nepretuitul si singurul lucru la care tinea? Iar daca-l ura, de ce n-a scapat de el, sau de ce n-a plecat, lasandu-l acolo?

- Ar trebui sa incepi sa intelegi, Frodo, dupa toate cate le-ai auzit. Il ura si-l iubea in egala masura, asa cum se ura si se iubea pe sine. Nu putea sa scape de el. Nu-i mai ramasese vointa pentru asa ceva. Un Inel al Puterii are singur grija de sine, Frodo. Poate singur sa alunece parsiv de pe deget, dar pastratorul sau nu-l abandoneaza niciodata. Cel mult ii da tarcoale gandul de a-l darui altcuiva spre pastrare - si asta doar la inceput, cand Inelul abia incepe sa-l prinda in mrejele sale. Dar, din cate stiu, doar Bilbo din toata istoria a nutrit un asemenea gand si chiar a facut acest lucru. A avut nevoie si de ajutorul meu. Si chiar si asa, tot nu-i venea sa renunte la el sau sa-l lase deoparte. Asculta-ma, Frodo, nu Gollum era acela care lua hotarari, ci Inelul insusi. Inelul l-a parasit pe el.

- Cum adica, anume ca sa-l intalneasca pe Bilbo? pufni Frodo. Un orc n-ar fi fost mai nimerit?
- Nu-i de ras, il mustra Gandalf. Si tu ar trebui sa fii ultimul care sa rada. A fost cea mai ciudata intamplare din intreaga istorie de pana acum a Inelului: ca Bilbo sa soseasca exact in acel moment si sa-si puna orbeste mana tocmai pe el, in intuneric. N-a fost doar o singura putere la mijloc atunci, Frodo. Inelul incerca sa ajunga inapoi la stapanul lui. Alunecase de pe mana lui Isildur, tradandu-l; apoi, cand s-a ivit ocazia, l-a prins pe sarmanul Deagol, care a fost ucis; dupa el, Gollum, pe care l-a devorat. Nu mai avea trebuinta de Gollum; devenise prea marunt si meschin; si, atata vreme cat statea cu el, Gollum nu si-ar fi parasit pentru nimic in lume valtoarea adanca. Astfel ca acum, cand stapanul sau se trezise inca o data si-si trimitea in eter gandul sau intunecat din Codrul Intunecimii, Inelul l-a abandonat pe Gollum. Doar ca sa fie cules de cea de pe urma fiinta pe care si-ar fi putut-o imagina; Bilbo din Comitat!






Lasa un comentariu
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger | add to del icio us | add to furl | add to google | |
Articole din aceeasi categorie :
Da,sunt elfi,spuse Frodo.Uneori pot fi Intalniti in Capatul Impadurit.Nu traiesc in Comitat, dar migreaza incoace primavara si toamna Elfii din Capatul Impadurit   | Ce jar in vatra purpurie! Un cantec   | Ah, mai bine il asteptam pe Gandalf, murmura Frodo Sa vina Gandalf   | Dorinta de a scoate Inelul din buzunar deveni atat de coplesitoare,incat incepu sa-si miste incet mana Frodo controlat de inel   | Drumul duce-n jos la vale Drumul   | Am auzit de tot felul de lucruri ciudate prin partea asta de lume Ce urmeaza   | acum se gaseau in Tara Tuc si, cotind spre sud-est, se indreptara spre tinutul Dealului Verde Tara Tuc   | Se auzira pasi departandu-se in josul Magurii Pasi   | A doua zi dimineata incarcara intr-o caruta restul de bagaje Plecare   | Tine-te de planul tau,insa ai grija mai mult decat oricand, mai ales de Inel Sfat   | Intr-o seara de vara,o veste uluitoare umplu hanurile Manunchiul de iedera si Dragonul Verde Seara de vara   | Trebuie sa plecati fara zarva si cat mai curand, ii sfatui Gandalf Cartea 1.III.Al treilea nu e de prisos   | Hai inauntru!striga el si, intinzand bratele amandoua,il salta pe inmarmuritul Sam Gandalf izbucneste   | Acum insa ar insemna sa pornesc in pribegie,sa fug dintr-o primejdie in alta primejdie, tragandu-le dupa mine Primejdia   | Sa gasesti Haul de la Capatul Lumii in strafundurile Muntelui de Foc,Orodruin,si acolo sa arunci Inelul Calea   | Multi din cei care traiesc merita sa moara,si unii dintre cei ce mor merita sa traiasca Moartea   | Aragorn, cel mai mare calator si vanator din evul acesta al lumii Aragorn   | Dorul dupa Inel s-a dovedit mai puternic decat teama lui de orci sau chiar de lumina Trecutul lui Bilbo   | Bilbo,iar nu faurarul,era cel menit a gasi Inelul Soarta inelului   | Avea un prieten,Deagol, de aceeasi fire cu el,cu ochi mai ageri,dar nu la fel de iute si de vanjos Deagol   | Inelul,al lui este,si mare parte din puterea lui de odinioara a lasat-o sa treaca in el Inelul   | Literele sunt elfice, dintr-un alfabet stravechi,dar limba este aceea vorbita in Mordor Literele elfice   | El a avut Inelul asupra sa multi ani la rand si l-a folosit.Prin urmare s-ar putea sa treaca ceva timp pana va scapa de sub puterea lui Puterea inelului   | A gandit ca meritul era doar al lui si era foarte mandru Bilbo si inelul   | Gandalf se gandea la o alta primavara,in urma cu optzeci de ani Vrajitorul ganditor   | Dintre toate legendele pe care le auzise in anii copilariei lui,cel mai mult il tulburasera franturi de basme despre elfi Elfii   | cincizeci era o cifra pe care o considera intr-un fel semnificativa(sau de rau augur) 50 de ani   | Barfele nu s-au stins in noua zile,si nici in nouazeci si noua Cartea 1.II.Umbra trecutului   | Aaa,nu pe aceea pe care le-a spus-o gnomilor si a pus-o in carte,zise Frodo Povestea adevarata   | Otho ar fi fost mostenitorul lui Bilbo daca acesta nu l-ar fi adoptat pe Frodo Testamentul   |
Comentarii (0) :
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol.