Categoria : carti - Subcategoria : Fratia_inelului
Tara Tuc
  Isi lua toiagul.
- Ei, la toti ne place sa umblam prin intuneric, mai zise el, asa ca hai sa lasam in urma cateva mile inainte sa tragem un pui de somn. O vreme urmara drumul spre vest. Apoi, parasindu-l, o apucara spre stanga si, tacuti ca si pana atunci, se indreptara inca o data spre campuri.
Mergeau in sir, de-a lungul gardurilor vii si al crangurilor, in timp ce noaptea cobora tot mai intunecoasa peste ei. In pelerinele lor negre, erau la fel de nevazuti ca si cum ar fi purtat toti trei inele magice. Si intrucat erau hobbiti si incercau sa umble cat mai neauziti, nu faceau nici un zgomot, nici cat le-ar fi putut hobbitii insisi deslusi.

Pana si salbaticiunile campurilor si ale padurilor ramasera nestiutoare de trecerea lor. Dupa un timp traversara Apa, la vest de Hobbiton, pe un podet ingust de scanduri. In acel loc, raul nu era decat o panglica neagra serpuitoare, marginita de arini inclinati deasupra vaii. La o mila sau doua spre sud traversara iute marele drum ce venea dinspre Podul Vimac; acum se gaseau in Tara Tuc si, cotind spre sud-est, se indreptara spre tinutul Dealului Verde. Incepand sa urce primele coaste, se uitara in urma si zarira lampasele din Hobbiton licarind in departare, in valea domoala a Apei.

Curand asezarea disparu in faldurile pamantului intunecat, urmata fiind de Langa Ape si de iazul cenusiu din vecinatate. Dupa ce lumina ultimei gospodarii ramase mult in urma, sclipind cand si cand printre copaci, Frodo se rasuci inca o data si-si flutura mana in semn de ramas-bun. -
 Ma-ntreb daca-mi va fi dat sa mai privesc vreodata valea asta, zise el incet. Dupa aproape trei ore de mers, facura un popas. Noaptea era senina, racoroasa si instelata, dar cateva pale de negura ca niste fuioare de fum prindeau a urca pripoanele dealurilor dinspre paraie si lunci adanci.

Ramuri subtiri leganate de un vant usor deasupra capetelor lor teseau o plasa neagra pe cerul palid. Cei trei incropira o gustare modesta (asa, ca pentru hobbiti) si purcesera mai departe. Curand ajunsera la un drum ingust ce urca si cobora, pana se pierdea cenusiu in intunericul din fata: drumul spre Padureni si Stogu si spre Pontonul Cotuascuns se desprindea in sus din drumul principal din valea Apei si cotea pe la poalele Dealurilor Verzi spre Capatul Impadurit, un colt salbatic al Meleagului de la Soare-Rasare.


Mersera ce mersera si nimerira pe o carare taiata adanc printre copaci inalti ce-si fosneau in noapte frunzele uscate. Intunericul era de nepatruns. Incepura sa vorbeasca si sa fredoneze toti trei incetisor o melodie, caci se gaseau acum departe de orice ureche iscoditoare. Apoi se cufundara din nou in tacere, iar Pippin prinse a ramane in urma. Intr-un tarziu, cand poteca deveni tot mai abrupta pe povarnis in sus, se opri si casca.

- Mi-e atat de somn, zise el, ca in curand o sa ma prabusesc in mijlocul potecii. Aveti de gand sa dormiti in picioare? Aproape ca-i miezul noptii.
- Credeam ca-ti place sa umbli pe intuneric, spuse Frodo. Dar nu ne mana nimeni de la spate. Merry se asteapta sa ajungem poimaine in timpul zilei; avem, prin urmare, inca doua zile. Vom poposi in primul loc mai potrivit.
- Vantul e de la soare-apune, zise Sam. Daca ajungem de partea cealalta a dealului astuia, stapane, o sa gasim un loc adapostit si indeajuns de tihnit. Chiar deasupra noastra e o padure uscata de brazi, daca-mi aduc bine aminte. Sam cunostea regiunea pe o raza de douazeci de mile jur-imprejurul asezarii Hobbiton, dar mai mult nici ca stia din geografie.

 Chiar in varful dealului dadura peste peticul de padure de brazi. Parasind poteca, se afundara in intunericul adanc al brazilor, greu de mirosul de rasina, si adunara vreascuri uscate si conuri ca sa incinga un foc. Curand flacarile trosneau vesel la radacina unui brad urias, iar ei ramasera o vreme asezati in jurul lui, pana cand capetele incepura sa le cada in piept. Atunci, alegandu-si fiecare un cotlon intre radacinile primitoare, se facura covrig sub pelerine si paturi si in scurta vreme adormira. Hotarasera sa nu stea nimeni de paza; nici macar Frodo nu se temea inca de vreo primejdie, caci se mai aflau in inima Comitatului. Cateva vietati se apropiara si ii privira dupa ce focul se stinse. O vulpe ce trecea prin padure cu niscai treburi de-ale ei se opri cateva minute si adulmeca indelung.






Lasa un comentariu
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger | add to del icio us | add to furl | add to google | |
Articole din aceeasi categorie :
Da,sunt elfi,spuse Frodo.Uneori pot fi Intalniti in Capatul Impadurit.Nu traiesc in Comitat, dar migreaza incoace primavara si toamna Elfii din Capatul Impadurit   | Ce jar in vatra purpurie! Un cantec   | Ah, mai bine il asteptam pe Gandalf, murmura Frodo Sa vina Gandalf   | Dorinta de a scoate Inelul din buzunar deveni atat de coplesitoare,incat incepu sa-si miste incet mana Frodo controlat de inel   | Drumul duce-n jos la vale Drumul   | Am auzit de tot felul de lucruri ciudate prin partea asta de lume Ce urmeaza   | Se auzira pasi departandu-se in josul Magurii Pasi   | A doua zi dimineata incarcara intr-o caruta restul de bagaje Plecare   | Tine-te de planul tau,insa ai grija mai mult decat oricand, mai ales de Inel Sfat   | Intr-o seara de vara,o veste uluitoare umplu hanurile Manunchiul de iedera si Dragonul Verde Seara de vara   | Trebuie sa plecati fara zarva si cat mai curand, ii sfatui Gandalf Cartea 1.III.Al treilea nu e de prisos   | Hai inauntru!striga el si, intinzand bratele amandoua,il salta pe inmarmuritul Sam Gandalf izbucneste   | Acum insa ar insemna sa pornesc in pribegie,sa fug dintr-o primejdie in alta primejdie, tragandu-le dupa mine Primejdia   | Sa gasesti Haul de la Capatul Lumii in strafundurile Muntelui de Foc,Orodruin,si acolo sa arunci Inelul Calea   | Multi din cei care traiesc merita sa moara,si unii dintre cei ce mor merita sa traiasca Moartea   | Aragorn, cel mai mare calator si vanator din evul acesta al lumii Aragorn   | Dorul dupa Inel s-a dovedit mai puternic decat teama lui de orci sau chiar de lumina Trecutul lui Bilbo   | Bilbo,iar nu faurarul,era cel menit a gasi Inelul Soarta inelului   | Din pacate,prea adevarat, consimti Gandalf.Dar mai era ceva la mijloc,cred eu,ce inca nu vezi Frodo si Gandalf   | Avea un prieten,Deagol, de aceeasi fire cu el,cu ochi mai ageri,dar nu la fel de iute si de vanjos Deagol   | Inelul,al lui este,si mare parte din puterea lui de odinioara a lasat-o sa treaca in el Inelul   | Literele sunt elfice, dintr-un alfabet stravechi,dar limba este aceea vorbita in Mordor Literele elfice   | El a avut Inelul asupra sa multi ani la rand si l-a folosit.Prin urmare s-ar putea sa treaca ceva timp pana va scapa de sub puterea lui Puterea inelului   | A gandit ca meritul era doar al lui si era foarte mandru Bilbo si inelul   | Gandalf se gandea la o alta primavara,in urma cu optzeci de ani Vrajitorul ganditor   | Dintre toate legendele pe care le auzise in anii copilariei lui,cel mai mult il tulburasera franturi de basme despre elfi Elfii   | cincizeci era o cifra pe care o considera intr-un fel semnificativa(sau de rau augur) 50 de ani   | Barfele nu s-au stins in noua zile,si nici in nouazeci si noua Cartea 1.II.Umbra trecutului   | Aaa,nu pe aceea pe care le-a spus-o gnomilor si a pus-o in carte,zise Frodo Povestea adevarata   | Otho ar fi fost mostenitorul lui Bilbo daca acesta nu l-ar fi adoptat pe Frodo Testamentul   |
Comentarii (0) :
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol.