|
Nota la documentele comitatului
La capatul celui de-al Treilea Ev, rolul jucat de hobbiti in marile evenimente care au dus la includerea Comitatului in Regatul Reunit a trezit in randurile lor un interes mult mai mare pentru propria lor istorie; si multe dintre povestile lor, pana in acel moment orale in cea mai mare parte, au fost adunate si puse pe hartie. Familiile mai mari erau de asemenea preocupate de eveni¬mentele din intregul Regat si multi dintre membrii lor i-au studiat vechile istorii si legende. Catre sfarsitul primului secol al celui de-al Patrulea Ev se puteau deja gasi in Comitat mai multe biblioteci care cuprindeau nenumarate carti si documente istorice.
Probabil ca cele mai mari dintre aceste colectii se aflau in conacurile Sub Turnuri, Marile Tuneluri si Coniac. Relatarea despre sfarsitul celui de-al Treilea Ev este luata in principal din Cartea Rosie a Hotarului de la Soare-Apune.
Aceasta sursa extrem de importanta pentru istoria Razboiului Inelului a fost numita asa pentru ca multa vreme a fost pastrata in conacul Sub Turnuri, salasul Copiilor Balai, Strajuitorii Hotarului de la Soare-Apune . La originile sale, a fost jurnalul intim al lui Bilbo, pe care l-a luat cu sine in Valceaua Despicata. Frodo l-a adus inapoi in Comitat, impreuna cu multe pagini razlete acoperite de insemnari, iar in anii 1420-l ai Calendarului din Comitat i-a umplut aproape in intregime paginile cu relatarea sa despre Razboi. Dar anexate la acesta si pastrate laolalta cu el, probabil in aceeasi cutie rosie, erau cele trei volume groase, legate in piele rosie, pe care i le-a daruit Bilbo la despartire. Acestor patru volume li s-a mai adaugat un al cincilea in Hotarul de la Soare-Apune, continand comentarii, genealogii si o multime de alte documente privitoare la hobbitii care faceau parte din Fratie.
Cartea Rosie originala nu a fost pastrata, dar au fost facute unele copii, mai ales dupa primul volum, pentru folosul descendentilor copiilor Stapanului Sam Inteleptul.
Totusi, cea mai importanta copie are o cu totul alta istorie. A fost pastrata la Marile Tuneluri, dar a fost scrisa in Gondor, probabil la cererea stranepotului lui Peregrin, si incheiata in CC. 1592 (FA. 172). Copistul de la miazazi a adaugat aceasta nota: Findegil, Scribul Regelui, a terminat aceasta lucrare in IV 172. Este o copie exacta pana la cel mai mic amanunt a Cartii Thain-ului din Minas Tirith. Acea carte a fost o copie, facuta la cererea Regelui Elessar, a Cartii Rosii a Periannathilor, si i-a fost adusa de catre Thain-ul Peregrin atunci cand s-a retras in Gondor in IV 64.
Cartea Thain-ului a fost astfel prima copie facuta dupa Cartea Rosie si continea multe din cele ce-au fost ulterior omise sau pierdute.
In Minas Tirith a fost generos adnotata si corectata, in special in ceea ce priveste numele, cuvintele si citatele din limbile elfice; si i-a mai fost adaugata o versiune prescurtata a acelor parti din Povestea lui Aragorn si a lui Arwen, care se afla in afara relatarii despre Razboi. Se spune ca intreaga poveste a fost scrisa de Barahir, nepotul Majordomului Faramir, la catava vreme dupa moartea Regelui. Dar cel mai insemnat lucru in legatura cu copia lui Findegil este aceea ca ea este singura care contine intreaga „Traducere in limba elfica" realizata de Bilbo. Aceste trei volume au fost considerate a fi o opera de mare maiestrie si stiinta de carte, in care, intre anii 1403 si 1418, Bilbo a folosit toate sursele pe care le-a gasit in Valceaua Despicata, atat cele orale, cat si cele scrise. Dar cum ele au fost prea putin folosite de Frodo, caci se ocupau aproape in intregime de Zilele de Odinioara, asta e tot ce se va fi spus despre ele aici.
Deoarece Meriadoc si Peregrin au devenit capii marilor lor familii si in acelasi timp si-au pastrat legaturile cu regiunile Rohan si Gondor, bibliotecile din Cotuascuns si Tirgupitit contineau multe elemente ce nu aparusera in Cartea Rosie. In Conacul Coniac se gaseau multe lucrari despre Eriador si istoria regiunii Rohan. Unele dintre acestea au fost scrise sau incepute de Meriador insusi, desi in Comitat el era in special pomenit pentru Secretele plantelor din Comitat si pentru Numaratoarea Anilor in care punea problema relatiei dintre calendarele din Bree si Comitat si cele din Valceaua Despicata, Gondor si Rohan. A mai scris un mic tratat despre Cuvinte si nume vechi din Comitat, manifestand un interes special pentru descoperirea relatiei cu limba rohirrimilor a unor „cuvinte din Comitat" de genul mathom, precum si a elementelor toponimice vechi.
Cartile pastrate la Marile Tuneluri nu prea atrageau interesul cititorilor din Comitat, dar prezentau o mai mare importanta pentru istorie in general.
Nici una nu a fost scrisa de Peregrin, in schimb el si cei ce l-au urmat au strans multe manuscrise scrise de copistii din Gondor; in special copii sau rezumate ale istoriilor sau legendelor referitoare la Elendil si mostenitorii sai. Doar aici in Comitat puteau fi gasite materiale cuprinzatoare pentru istoria lui Numenor si inaltarea lui Sauron. Probabil ca la Marile Tuneluri a fost unificata Povestea Anilor cu ajutorul materialului strans de Meriador. Desi datele mentionate sunt adesea nesigure, in special pentru al Doilea Ev, ele merita toata atentia. Nu este exclus ca Meriador sa fi primit sprijin si informatii din Valceaua Despicata, unde s-a dus nu doar o data. Acolo, desi Elrond plecase intre timp, fiii lui au ramas vreme indelungata, impreuna cu o parte din poporul Elfilor Nobili.
Se spune ca Celeborn s-a dus sa traiasca acolo dupa plecarea lui Galadriel; dar nu exista nicaieri mentionata data la care a cautat pentru ultima oara Limanurile Cenusii, si o data cu el s-au stins si ultimele amintiri legate de Zilele de Odinioara ale Pamantului de Mijloc.
|
1.Furnicile [0]
Elfii din Capatul Impadurit 