Categoria : carti - Subcategoria : Fratia_inelului
Drumul
  Frodo tacea. Si el urmarea din priviri drumul spre rasarit, ca si cum nu-l mai vazuse niciodata pana atunci. Dintr-o data prinse glas, rostind rar, cu voce tare, dar totodata ca pentru sine:

Drumul duce-n jos la vale
De la usa mea-ncepand.
Ah, grabit, pe-aceeasi cale
Voi pleca si eu curand,
Pan-la drumu-n care alte drumuri duc de oareunde
Si de-acolo mai departe? inca n-as putea raspunde.

- Parca-i o poezie dintr-alea de-ale lui Bilbo, spuse Pippin. Sau e una dintre imitatiile tale? Nu prea suna a incurajare.
- Nu stiu, recunoscu Frodo. Mi-a venit asa, ca si cum eu as fi nascocit-o. Dar se poate s-o fi auzit candva, demult. Sigur ca-mi aminteste de Bilbo cel din ultimii ani, inainte sa plece. Adeseori imi spunea ca nu exista decat un Drum, ca e ca un rau mare: izvoarele lui tasnesc din fiecare prag si fiecare poteca i se supune. „E o treaba tare periculoasa, Frodo, sa iesi pe usa casei tale, imi spunea. Pasesti pe Drum si, daca nu stii sa-ti stapanesti picioarele, nu ai habar incotro te poate duce curentul. Iti dai seama ca asta e drumul ce strabate Codrul Intunecimii si ca, daca il lasi in voia lui, s-ar putea sa te duca pana la Muntele Singuratic si chiar mai departe si-n locuri si mai blestemate?" imi spunea asta pe poteca din fata usii de la Fundatura, mai cu seama dupa ce se intorcea dintr-o plimbare lunga.

- Dar sa stii ca Drumul n-o sa ma duca nicaieri cel putin pentru o ora, decreta Pippin, dand jos ranita din spate. Ceilalti ii urmara exemplul: isi sprijinira ranitele de razorul drumului iar picioarele si le intinsera pe drum. Dupa ce se odihnira, isi pusera burtile la cale, iar pe urma se mai odihnira o vreme. Soarele cobora spre asfintit, iar lumina amurgului incepuse sa cuprinda pamantul atunci cand se urnira din loc. Pana acum nu intalnisera nici un suflet. Nu era o cale batuta spre Capatul Impadurit. Marsaluiau de mai bine de o ora, cand Sam se opri deodata, parca in ascultare. Ajunsesera in vale; dupa multe serpuiri, drumul se intindea drept in fata, traversand pasunile pe care cresteau risipiti copaci inalti, vestitori ai padurii ce se apropia.


- Aud un ponei sau un cal ce vine in urma noastra, anunta el. Se uitara in spate, dar cotul drumului ii impiedica sa vada prea departe.
- Ma-ntreb daca nu e Gandalf care vine dupa noi, spuse Frodo. Dar nici n-apuca bine sa zica aceste vorbe, cand il cuprinse un sentiment ca nu era tocmai asa, si o dorinta brusca de-a se ascunde de calaret puse stapanire pe el.
- Poate ca n-are prea mare importanta, adauga el, parca cerandu-si iertare, dar tare-as vrea sa nu fiu vazut pe drum - de catre nimeni. M-am saturat sa mi se urmareasca si talmaceasca fiecare pas pe care-l fac. Iar daca este Gandalf, mai zise el ca un gand intarziat, ii pregatim o mica surpriza, ca sa-l pedepsim pentru ca a intarziat atat de mult. Hai sa ne facem nevazuti. Ceilalti doi alergara iute spre stanga si se pitira intr-o scobitura, nu departe de drum. Ramasera nemiscati.

Frodo sovai o clipa: curiozitatea sau poate o alta senzatie se opunea dorintei de a se ascunde. Tropaitul se apropia. In ultima clipa, Frodo se azvarli intr-un petic de iarba inalta din spatele unui copac ce umbrea drumul. De acolo isi inalta capul si iscodi prudent pe deasupra unei radacini. De dupa cotul drumului se ivi un cal negru, nu un ponei ca al hobbitilor, ci un cal in toata regula; iar calare se afla un ditamai omul, ce parea sa stea chircit in sa, invelit intr-o mantie mare si neagra, cu gluga, astfel ca numai cizmele varate in scarile inalte se zareau dedesubt; fata lui era ascunsa in umbra, nevazuta.






Lasa un comentariu
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger | add to del icio us | add to furl | add to google | |
Articole din aceeasi categorie :
Da,sunt elfi,spuse Frodo.Uneori pot fi Intalniti in Capatul Impadurit.Nu traiesc in Comitat, dar migreaza incoace primavara si toamna Elfii din Capatul Impadurit   | Ce jar in vatra purpurie! Un cantec   | Ah, mai bine il asteptam pe Gandalf, murmura Frodo Sa vina Gandalf   | Dorinta de a scoate Inelul din buzunar deveni atat de coplesitoare,incat incepu sa-si miste incet mana Frodo controlat de inel   | Am auzit de tot felul de lucruri ciudate prin partea asta de lume Ce urmeaza   | acum se gaseau in Tara Tuc si, cotind spre sud-est, se indreptara spre tinutul Dealului Verde Tara Tuc   | Se auzira pasi departandu-se in josul Magurii Pasi   | A doua zi dimineata incarcara intr-o caruta restul de bagaje Plecare   | Tine-te de planul tau,insa ai grija mai mult decat oricand, mai ales de Inel Sfat   | Intr-o seara de vara,o veste uluitoare umplu hanurile Manunchiul de iedera si Dragonul Verde Seara de vara   | Trebuie sa plecati fara zarva si cat mai curand, ii sfatui Gandalf Cartea 1.III.Al treilea nu e de prisos   | Hai inauntru!striga el si, intinzand bratele amandoua,il salta pe inmarmuritul Sam Gandalf izbucneste   | Acum insa ar insemna sa pornesc in pribegie,sa fug dintr-o primejdie in alta primejdie, tragandu-le dupa mine Primejdia   | Sa gasesti Haul de la Capatul Lumii in strafundurile Muntelui de Foc,Orodruin,si acolo sa arunci Inelul Calea   | Multi din cei care traiesc merita sa moara,si unii dintre cei ce mor merita sa traiasca Moartea   | Aragorn, cel mai mare calator si vanator din evul acesta al lumii Aragorn   | Dorul dupa Inel s-a dovedit mai puternic decat teama lui de orci sau chiar de lumina Trecutul lui Bilbo   | Bilbo,iar nu faurarul,era cel menit a gasi Inelul Soarta inelului   | Din pacate,prea adevarat, consimti Gandalf.Dar mai era ceva la mijloc,cred eu,ce inca nu vezi Frodo si Gandalf   | Avea un prieten,Deagol, de aceeasi fire cu el,cu ochi mai ageri,dar nu la fel de iute si de vanjos Deagol   | Inelul,al lui este,si mare parte din puterea lui de odinioara a lasat-o sa treaca in el Inelul   | Literele sunt elfice, dintr-un alfabet stravechi,dar limba este aceea vorbita in Mordor Literele elfice   | El a avut Inelul asupra sa multi ani la rand si l-a folosit.Prin urmare s-ar putea sa treaca ceva timp pana va scapa de sub puterea lui Puterea inelului   | A gandit ca meritul era doar al lui si era foarte mandru Bilbo si inelul   | Gandalf se gandea la o alta primavara,in urma cu optzeci de ani Vrajitorul ganditor   | Dintre toate legendele pe care le auzise in anii copilariei lui,cel mai mult il tulburasera franturi de basme despre elfi Elfii   | cincizeci era o cifra pe care o considera intr-un fel semnificativa(sau de rau augur) 50 de ani   | Barfele nu s-au stins in noua zile,si nici in nouazeci si noua Cartea 1.II.Umbra trecutului   | Aaa,nu pe aceea pe care le-a spus-o gnomilor si a pus-o in carte,zise Frodo Povestea adevarata   | Otho ar fi fost mostenitorul lui Bilbo daca acesta nu l-ar fi adoptat pe Frodo Testamentul   |
Comentarii (0) :
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol.