Categoria : carti - Subcategoria : Fratia_inelului
Sa vina Gandalf
  - Dar nu trebuie neaparat sa fie o legatura intre calaretul asta si strainul Unchiasului, isi dadu Pippin cu parerea. Am parasit Hobbitonul in destula taina, nu vad cum ne-ar fi putut urmari.
- Da” ce ziceti de adulmecat, stapane? ii aminti Sam. Iar Unchiasul mi-a zis ca strainul era negru.
- Ah, mai bine il asteptam pe Gandalf, murmura Frodo. Dar poate ca n-as fi facut decat sa inrautatesc si mai mult lucrurile.
- Atunci stii ceva sau ai vreo banuiala in legatura cu acest calaret? il iscodi Pippin, care-i auzise murmurul.
- De stiut nu stiu, si e mai bine sa nu banuiesc nimic.
- Bine, vere Frodo. Pastreaza-ti secretele deocamdata, daca vrei sa fii misterios. Pana una-alta, noua ce ne ramane de facut? As dori sa imbuc ceva si sa-mi umezesc gatlejul, dar parca tot mai bine e s-o luam din loc de-aici. Toata vorbaria asta a noastra despre calareti adulmecatori cu nasuri nevazute m-a cam nelinistit.
- Da, cred ca o luam din loc, consimti Frodo, dar nu pe drum - nu care cumva sa-i vina calaretului sa se intoarca, sau poate ca mai e vreun altul care-l urmeaza. Azi trebuie sa mai mergem o bucata buna de drum. Tara Iedului e inca tare departe.

Umbrele copacilor se intindeau lungi si subtiri pe iarba atunci cand cei trei pornira din nou. Se tineau la o aruncatura de piatra in stanga drumului, cat mai mult cu putinta ascunsi vederilor. Dar asta ii impiedica la mers; caci iarba era deasa si smocuita, terenul plin de hartoape si de musuroaie, iar copacii, razleti la inceput, incepeau sa se indeseasca. Soarele coborase rosu dincolo de dealurile din spatele lor, iar inserarea isi facea incet loc atunci cand, ajunsi la capatul platoului intins pe care drumul il strabatuse cateva mile bune in linie dreapta, au indraznit sa iasa la vedere.

Chiar in acel punct, drumul cotea la dreapta si cobora spre sesurile din Yale, indreptandu-se spre Stogu, dar la dreapta se facea un drumeag ce intra serpuind intr-un codru de stejari batrani, ca apoi sa ajunga la Padureni.

- Asta-i drumul nostru, zise Frodo. Nu departe de punctul de rascruce a celor doua drumuri, dadura peste trunchiul urias al unui copac: inca era viu, avea frunze pe crengutele ce crescusera in jurul cioturilor ramase de la cracile frante de mult; dar pe dinauntru era gol, putea fi patruns printr-o scorbura mare de pe partea opusa drumeagului.

Hobbitii se strecurara inauntru si se asezara pe o saltea de frunze uscate si lemn putrezit. Se odihnira, imbucara ceva usor, vorbind cu voci scazute si oprindu-se din cand in cand ca sa asculte. Se innopta la ceasul la care revenira pe drumeag. Vantul de la apus suspina printre crengi. Frunzele susoteau. Curand, drumeagul prinse a cobori in intuneric intr-o panta lina si neintrerupta. O stea se ivi deasupra copacilor, in fata lor, pe cerul tot mai negru din-spre rasarit.

Mergeau cot la cot, in pas, ca sa-si dea curaj. Dupa o vreme, pe masura ce stelele se indeseau si deveneau mai luminoase, sentimentul de neliniste ii parasi si renuntara sa mai traga cu urechea la tropait de copite. Incepura sa fredoneze incetisor, asa dupa cum era obiceiul hobbitilor in timp ce calatoreau, mai ales noaptea, cand se apropiau de casa. Cel mai adesea era un cantec de cina sau de culcare, dar cei trei hobbiti de-acum fredonau un cantec de drumetie (desi, bun-inteles, se pomenea in el si de cina, si de culcare). Cuvintele fusesera potrivite de Bilbo Baggins, pe o melodie la fel de veche precum dealurile, iar Frodo de la el le invatase, odata, pe cand se plimbau pe pajistile din valea Apei si vorbeau despre Aventura.






Lasa un comentariu
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger | add to del icio us | add to furl | add to google | |
Articole din aceeasi categorie :
Da,sunt elfi,spuse Frodo.Uneori pot fi Intalniti in Capatul Impadurit.Nu traiesc in Comitat, dar migreaza incoace primavara si toamna Elfii din Capatul Impadurit   | Ce jar in vatra purpurie! Un cantec   | Dorinta de a scoate Inelul din buzunar deveni atat de coplesitoare,incat incepu sa-si miste incet mana Frodo controlat de inel   | Drumul duce-n jos la vale Drumul   | Am auzit de tot felul de lucruri ciudate prin partea asta de lume Ce urmeaza   | acum se gaseau in Tara Tuc si, cotind spre sud-est, se indreptara spre tinutul Dealului Verde Tara Tuc   | Se auzira pasi departandu-se in josul Magurii Pasi   | A doua zi dimineata incarcara intr-o caruta restul de bagaje Plecare   | Tine-te de planul tau,insa ai grija mai mult decat oricand, mai ales de Inel Sfat   | Intr-o seara de vara,o veste uluitoare umplu hanurile Manunchiul de iedera si Dragonul Verde Seara de vara   | Trebuie sa plecati fara zarva si cat mai curand, ii sfatui Gandalf Cartea 1.III.Al treilea nu e de prisos   | Hai inauntru!striga el si, intinzand bratele amandoua,il salta pe inmarmuritul Sam Gandalf izbucneste   | Acum insa ar insemna sa pornesc in pribegie,sa fug dintr-o primejdie in alta primejdie, tragandu-le dupa mine Primejdia   | Sa gasesti Haul de la Capatul Lumii in strafundurile Muntelui de Foc,Orodruin,si acolo sa arunci Inelul Calea   | Multi din cei care traiesc merita sa moara,si unii dintre cei ce mor merita sa traiasca Moartea   | Aragorn, cel mai mare calator si vanator din evul acesta al lumii Aragorn   | Dorul dupa Inel s-a dovedit mai puternic decat teama lui de orci sau chiar de lumina Trecutul lui Bilbo   | Bilbo,iar nu faurarul,era cel menit a gasi Inelul Soarta inelului   | Din pacate,prea adevarat, consimti Gandalf.Dar mai era ceva la mijloc,cred eu,ce inca nu vezi Frodo si Gandalf   | Avea un prieten,Deagol, de aceeasi fire cu el,cu ochi mai ageri,dar nu la fel de iute si de vanjos Deagol   | Inelul,al lui este,si mare parte din puterea lui de odinioara a lasat-o sa treaca in el Inelul   | Literele sunt elfice, dintr-un alfabet stravechi,dar limba este aceea vorbita in Mordor Literele elfice   | El a avut Inelul asupra sa multi ani la rand si l-a folosit.Prin urmare s-ar putea sa treaca ceva timp pana va scapa de sub puterea lui Puterea inelului   | A gandit ca meritul era doar al lui si era foarte mandru Bilbo si inelul   | Gandalf se gandea la o alta primavara,in urma cu optzeci de ani Vrajitorul ganditor   | Dintre toate legendele pe care le auzise in anii copilariei lui,cel mai mult il tulburasera franturi de basme despre elfi Elfii   | cincizeci era o cifra pe care o considera intr-un fel semnificativa(sau de rau augur) 50 de ani   | Barfele nu s-au stins in noua zile,si nici in nouazeci si noua Cartea 1.II.Umbra trecutului   | Aaa,nu pe aceea pe care le-a spus-o gnomilor si a pus-o in carte,zise Frodo Povestea adevarata   | Otho ar fi fost mostenitorul lui Bilbo daca acesta nu l-ar fi adoptat pe Frodo Testamentul   |
Comentarii (0) :
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol.