|
Categoria : credinta - Subcategoria : diverse-credinta
|
CALIFICARILE LUCRATORULUI CRESTIN
CALIFICĂRILE LUCRĂTORULUI CREŞTIN
Paginile ce urmează sunt o încercare de compilare, traducere, şi redactere a informaţiilor pe această temă aflate în mai multe surse(vezi Bibliografia). Am încercat să înţeleg conceptul, înţelesul fiecărei trăsături cerute de Dumnezeu pentru lucrătorul creştin. Am căutat să văd ce au spus alţi învăţaţi şi predicatori despre acestea cu dorinţa de a folosi înţelepciunea dată de Dumnezeu Trupului lui Hristos în locuri şi timpuri diferite. Priviţi aceasta ca o încercare de a ne privi în oglinda Cuvântului. Mă rog să nu uităm ce vedem, să ne evaluăm onest, să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne arate ce şi cum suntem. Stăruind asupra acestei părţi din Scriptură fie să vrem să fim schimbaţi tot mai mult în asemănarea cu Domnul şi Mântuitorul nostru. El ne-a dat cel mai desăvârşit model de slujire şi lucrare. Pe urmele Lui mergând avem promisiunea de a ajunge ca El(Luca6:40). Un obiectiv secundar al acestei lucrări este ca ajungând să înţelegem şi să stăpânim aceste concepte să putem învăţa Bisericile unde slujim, ca acestea să fie capabile să recunoască aceste calităţi în potenţialii lucrători şi la vremea potrivită să-i poată confirma.
OBSERVAŢII INTRODUCTIVE
Observaţii contextual istorice
Pavel răspunde la una din problemele bisericii din Efes – o conducere rea. Aici era un grup de învăţători falşi care aveau o teologie eronată şi o conduită condamnabilă. Din cauza lor atât biserica cât şi cauza lui Hristos erau vorbite de rău(vezi 2Tim2:14, 16-18,23; 3:1-9; 24-26; 4:3-4; Tit1:10-16; 3:9-10; 1Tim1:8-11; 2:1-7, 9-15). Aproape fiecare calitate specificată de Pavel este în contrast cu comportamentul acestor pervertitori ai Evangheliei. Privite astfel fiecare calitate capătă semnificaţie. Este în joc biserica şi onoarea Domnului. Pavel motivează specific trei calităţi având în vedere prin aceasta binele Bisericii, buna mărturie şi câştigul Domnului.(Vezi motivele pentru conducerea responsabilă a casei, să nu fie un novice şi să fie vorbit de bine)
Diferenţa dintre cele două biserici(din Efes şi din Creta). Biserica din Creta era mai tânără. Biserica din Efes era mai veche şi cu probleme urgente şi înrădăcinate. În Creta erau problemele unei biserici noi: fără o structură administrativă, se pare fără presiunea grupurilor de evrei şi fără evidenţa unui comportament păcătos. Tit nu trebuia să îndepărteze prezbiteri noi, ci doar să-i pună pe cei ce se calificau. În Tit nu scrie „să nu fie întors de curând” dar, dacă se cere să aibă copiii credincioşi înseamnă că este ceva timp de când este întors la Domnul.(W.D.Mounce)
Observaţii textuale
Vom privi la cele două texte ce dau liste a calităţilor ce se cer lucrătorului creştin: 1Tim3; Tit1.
- De notat că oricare ar fi lucrarea de slujire la care suntem chemaţi( episcop/presbiter sau diacon) accentul cade pe caracterul lor mai mult decât pe funcţia lor. Sunt amintite numai calităţi observabile. Ex. E imposibil să ştim dacă cineva are inima curată dar inima curată se arată în comportamentul persoanei respective.
- Biserica N.T. avea 2 feluri de slujitori: Fil1:1
- Episcopul şi presbiterul erau unul şi acelaşi în primul secol creştin.Termenii sunt interschimbabili în NT.
Vezi: Fapte20:17,28; Tit1:5-7; 1Petru5:2. Termenul episcop vine din limba grecă şi indică funcţia şi lucrarea de a supraveghea şi a avea grijă(de a păstori) de viaţa sufletească a celor credincioşi. Este privită ca o sarcină de la Dumnezeu şi nu ca o poziţie. El este cel ce prin maturitare, demnitate şi învăţătură din Scrituri dă o direcţie şi organizare grupului de credincioşi. Termenul presbiter vine din uzanţă evreiască şi indică o poziţie sau o funcţie de onoare. Cel ce ocupă această poziţie are experienţă, are demnitate, reputaţie şi gândeşte matur(bătrân).Orice distincţie între cei doi are origine post-apostolică.
- Majoritatea calităţilor menţionate de Pavel sunt trăsături prescrise şi în alte locuri în Biblie pentru fiecare creştin inclusiv pentru femei.(G.A.Getz) Deci, numai un bun creştin poate fi un lucrător.
(Vezi tabelul de la final).
ANALIZĂ PE TEXT, OBSERVAŢII, COMENTARII ŞI APLICAŢII
1Tim 3:1
Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun”
Râvneşte – oregetai – a se întinde după, a aspira(descrie pe cineva ce face paşi pentru a fi...se referă la o acţiune exterioară)
Cineva – tis – este cineva de genul masculin
- bărbatul unei singure neveste
- toate adjectivele folosite sunt masculine
Doreşte – epithumei – o silire pasionată, o dorinţa aprinsă când ai ceva pe inimă, o căutare ambiţioasă, (se referă la o dorinţă interioară)
Lucru – ergon – lucrare, sarcină, muncă, nu obiect( o slujbă dificilă deci)
Bun – kalos – bun, nobil, onorabil şi vrednic de încredere, excelent
„Adevărat este cuvântul” indică spre un adevăr ce nu trebuie dovedit.(McMrthur)
Este o formulă de subliniere a expresiei ce urmează. Posibil ca din cauza celor ce se opuneau lucrării, membrii bisericii din Efes ezitau să accepte poziţii de slujire ce duceau la confruntare directă cu opozanţii. A fost nevoie să li se sublinieze că şi funcţiile practice, de slujire, sunt semnificative şi demne de onoare... nu numai darurile mai vizibile, extatice.(W.D.Mounce)
Există o aspiraţie/ambiţie sfinţită, biblică ce e un semn de maturitate, care e esenţială pentru o slujire bună.
- Curăţată de egoism caută gloria lui Dumnezeu
- Nu caută poziţie, putere, prestigiu ori popularitate ci slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor
- Are în centru glorificarea lui Dumnezeu, edificarea Trupului lui Hristos şi câştigarea celor pierduţi.
Biserica are nevoie de oameni care aspiră să slujească Trupul pentru gloria lui Dumnezeu şi binecuvântarea altora. Dumnezeu nu caută oameni care caută o poziţie ci oameni care vor să slujească. Cea mai mare nevoie a bisericii nu e de lideri ci de sfinţi şi slujitori.( J.Hampton Keathly III)
Adevărata chemare se arată printr-o pasiune mare pentru slujire dar şi prin devotare pentru priorităţile pregătirii. Pentru cel cu adevărat chemat, chemarea nu e cea mai bună opţiune ci singura opţiune. (McArthur)
O aspiraţie bună e aceea care-l face pe un tânăr să studieze, să muncească, să se sacrifice pentru a se echipa pentru slujirea bisericii.(Hiebert)
Acesta este zelul de care avem nevoie şi de care Biserica are nevoie.
Nu sunt amintite femei ca episcopi sau presbiteri în N.T.(Homer A Kent)
Dorinţa/aspiraţia este un element al chemării, nu un moment instantaneu ci un proces de creştere intensă până poţi să slujeşti....Lucrarea nu este onoare ci muncă deosebită care va cere vigoarea trupului, acurateţea minţii, supunerea voinţei şi consacrarea inimii.(Costea B.)
Este slujba unui slujitor umil care trudeşte în rândul copiilor lui Dumnezeu. Se cere mult lucru pentru împlinirea ei.(William McDonald)
Pe vremea aceea, date fiind condiţiile descurajante şi neatractive ale conducerii spirituale, amatorii de ranguri şi şarlatanii ar fi avut puţin interes în a deveni slujitori în Bisericile creştine. În condiţiile de azi, conducerea creştină poate reprezenta o atracţie puternică, pentru că ea conferă privilegii şi prestigiu social iar oamenii mânaţi de o ambiţie deşartă, egoişti şi nespirituali sunt atraşi cu uşurinţă spre această funcţie...
Astăzi problema ar trebui pusă sub forma: „Vrea cineva să fie slujitorul tuturora, robul lor pentru Hristos, o privelişte pentru lume şi îngeri, un martir? Vrea cineva să fie ULTIMUL OM(Marcu9:30-35)? Dacă da, foarte bine! Biserica are nevoie de slujitori, de robi pe viaţă, de exemple şi de oglinzi în care toţi să privească şi mai ales de martiri, oameni smeriţi care să slujească pe mulţi. De fapt, succesul conducerii spirituale constă nu în cât de mulţi conduci şi peste cât de mulţi te-a pus Domnul ci stă în cât de mulţi deserveşti, la cât de mulţi te-ai făcut rob.(T. Macavei)
Cea mai înaltă slujbă pe care un om o poate obţine pe pământ este să predice Cuvântul lui D-zeu. (Wycliffe)
Dacă poţi fi fericit în afara lucrării, stai deoparte, dar dacă a venit chemarea solemnă, nu fugi, (Zenas Bicket) aceasta e cea mai importantă muncă din lume.
Discuţii:(multe din sugestiile pentru discuţii îşi au rădăcina în cartea Măsura unui om de Gene A. Getz)
Fiecare din grup să scrie ce cuvinte ar folosi pentru a descrie un bărbat cu o reputaţie bună.
Faceţi o listă împreună.
1Tim3:2
Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii,
Dar – oun – subliniază importanţa slujbei şi nevoia pentru calificative înalte
- subliniază legătura dintre slujbă şi lista ce urmează
Trebuie – dei – este necesar, particulă ce accentuiază o obligativitate absolută, o necesitate logică
- pentru că slujba este semnificativă, trebuie ca un anumit fel de persoană să o deţină(BAGD)
Să fie – einai – indică statutul prezent al persoanei ca fiind fără reproş
Nu e nimic nerezonabil şi nerealizabil aici.(W.McDonald)
Calităţile descrise sunt nenegociabile dar şi ireductibile(Costea B)
De 4 ori se spune că lucrătorul trebuie să fie un anumit fel de persoană:1Tim3:2,7; 2Tim2:24; Tit1:7.
Discuţii:
De ce tocmai aceste crierii? De ce sunt nenegociabile dar şi ireductibile?
Notă: pentru calităţile ce urmează vor fi date şi alte traduceri româneşti în paranteză: G.B.V.1998; NT în limba română modernă; NT în limba română contemporană şi traducerea dr-lui. Emil Pascal(catolică)
Fară prihană(fără vină; viaţă ireproşabilă; om ireproşabil; nevinovat)
Anepilempon – fără reproş, fără ceva de apucat, impecabil(în Tim.)
- literar, a nu putea să fie acuzat de nimic.
Anegkletos – fără vină, neacuzat( v6,7 în Tit), implică absenţa unei acuzaţii împotriva persoanei (W.Vine)
Este vorba de integritate indiscutabilă(Hiebert), o persoană care merită să fie privită ca ireproşabilă. (Kelly)
Nu e vorba de perfecţiune, om fără păcat, ci de omul care atunci când greşeşte se îndreaptă atât în relaţia cu Dumnezeu cât şi cu oamenii.(Homer Kent)
„Este o poziţie ce nu poate fi atacată, o viaţă fără grijă de cenzură, ceva ce este atât de bun că nu poate fi criticat sau învinovăţit.”(William Barclay) Viaţa lui să fie o "REDUTĂ"de moralitate!
Să nu existe nici o acuzaţie serioasă care să poată fi susţinută împotriva sa(W.MacDonald)
Nimic ce poate fi legitim folosit de Satan sau oameni să-l distrugă şi să discrediteze lucrarea lui Dumnezeu. Nu înseamnă că nimeni nu-l va critica sau acuza, ci că viaţa sa va discredita pe acuzatorii săi. (1Pt.2:12,15)
Ca lucrători stăm în calea criticilor celor ce nu iubesc cuvântul lui Dumnezeu şi nici pe Dumnezeu. Nu trebuie să aibă nimic legitim ci să rămână de ruşine.(Mat.5:11-12) Biblia a stabilit un "paravan de protecţie": "Împotriva unui prezbiter (sau,lucrător) să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori" (1Tim.5:19). Astfel, acuzaţiile ce-l pot descalifica trebuie confirmate de mai mulţi şi tot la fel trebuie să se întâmple şi cu calităţile ce-l recomandă pentru o astfel de poziţie. Este nevoie de o confirmare publică, de o recunoaştere care să vină din partea mai multora pentru ca un om să poată fi numit lider spiritual, sau ca să fie făcut de ruşine şi descalificat, eliminat din conducerea spirituală. (Macavei T)
De ce să nu li se poată reproşa nimic?
-Ei sunt o ţintă specială a lui Satan.Vor fi asaltaţi de ispite mai mult ca alţii... Cei de pe linia frontului
spiritual vor suporta greul opoziţiei satanice.
-Căderea lor are un potenţial mai mare de rănire. Satan ştie că dacă un păstor cade efectul asupra oilor
este devastator.
-Cunoaşterea mai mare a adevărului şi responsabilitatea de a-l trăi aduce o pedepsire mai mare când ei
păcătuiesc.
-Păcatul lucrătorilor este mai ipocrit decât al altora pentru că ei predică chiar împotriva păcatului pe
care-l comit.
Pentru că lucrătorii sunt mai responsablili şi mai vizibili ei au nevoie de harul şi puterea lui Dumnezeu mai din abundenţă.(după McArthur)
Lista care urmează arată în ce aspecte conduita sa trebuie să fie ireproşabilă; să nu dea nici o ocazie pentru reproş public în toate domeniile ce urmează.(Homer Kent) Ordinea din original sugerează că această calitate ar fi ca un generic. Fiindcă celelalte sunt mult mai specifice aceasta pare cel mai normal. (Arichea&Hatton)
Fiecare virtute este implicată în acest cuvânt ce este ca un titlu aici.(Chrisostom)
Lucrătorul trebuie să fie un model de urmat pentru biserică(Fil3:17;2Tes3:9;Evr13:7;1Pt5:3;1Tim4:12)
Timotei – exemplu de om vorbit de bine(Fp.16:2). O reputaţie bună atât acasă cât şi departe de casă.
Discuţii: Ce dovezi ai că ai o reputaţie bună?
- ce zic ai tăi, cei apropiaţi ţie?
- te caută oamenii tot mai mult? Ţi se confesează?
- se adâncesc relaţiile tale cu trecerea timpului sau devin tensionate?
- cercul tău de prieteni?
- te recomandă oamenii pentru lucrări importante şi dificile fără să se teamă că îi faci se ruşine?
Ce poţi face pentru a te păstra fără prihană?
Bărbatul unei singure neveste(soţ al une singure soţii, căsătorit o singură dată)
Mias gunaicos andra – literal, bărbat o femeie
Posibile interpretări
-poziţia Romano-catolică: biserica e soţia, episcopul e căsătorit cu biserica(celibatul)
-trebuie să fie căsătorit pentru a fi presbiter(nu burlac)
-trebuie să aibă numai o femeie(nu poligam)
-interzicerea recăsătoriri unui văduv
-interzicerea pentru un divorţat sau orice infidelitate conjugală
-credincios soţiei sale(nu contează că e recăsătorit, divorţat)
-o singură soţie care trăieşte(pe acest pământ nu este alta în viaţă)
Este subliniat caracterul bărbatului, conduita sa morală, sexuală; acentul este pus pe un singur trup. (Ef.5:31)
Înseamnă un soţ loial, devotat în inima şi mintea sa soţiei. Unul care menţine puritatea sexuală în gândire şi conduită. În nici un caz un „playboy” sau un amorez. Un episcop nu are nimic de-a face cu oricare altă femeie... Orice bărbat care în secret şi în mod deliberat savurează o relaţie sexuală în mintea lui, în ochii lui Dumnezeu a şi comis un act imoral...Mai bine să fii prea atent decât să laşi ca influienţa subtilă a lumii să te ducă la adulter mintal.(G.Getz)
„De ce pune Pavel această calitate prima? El începe cu domeniul în care oamenii sunt cel mai înclinaţi să cadă. Păcătuirea în acest domeniu a descalificat lucrători mai mult ca oricare alt păcat”(McArthur)
„Când un om era verificat pentru această slujire trebuia să nu fi fost divorţat sau să nu fi putut fi acuzat de infidelitate conjugală chiar înainte de convertire. Sigur sângele Domnului spală orice păcat şi toţi adevăraţii convertiţi pot deveni membri a bisericii locale, dar nu toţi membrii sunt calificaţi pentru această slujire.”(Homer Kent)
„În 1Cor9:27 Pavel arată că o pângărire în acest domeniu aduce descalificarea unui predicator pentru toată viaţa, de aceea el menţinea o autodisciplină riguroasă. Vei zice: dar David şi Solomon? Citeşte 1Împ.15:5; Neem.13:26 Nu uita ei erau regi nu lucrători nou testamentali.”(McArthur)
„Soţii şi taţii creştini trebuie să poată privi spre el ca un model al rolului de soţ şi tată.”(Biblical viewpoint)
„Un singur trup- este cerinţa lui Dumnezeu pentru familie, când este ascultată această cerinţă societatea devine morală, când este nesocotită cerinţa societatea devine imorală”(Costea B)
Lumea din jurul nostru este plină de imoralitate şi de impuritate sexuală. Standardul pe care trebuie să-l respecte liderul creştin este acela al loialităţii faţă de o singură femeie - soţia lui. Prin dragostea lui devotată, liderul demonstrează castitatea, stabilitatea şi puritatea casniciei creştine, într-o lume de infidelitate. El trebuie să fie un purtător al acestui stindard de sanctitate familială!(T Macavei)
Discuţii
Care sunt luptele tale lăuntrice privitoare la puritatea morală?
Cum este comunicarea ta cu soţia în acest domeniu al purităţii? (deschisă, anevoioasă, inxistentă)
Ce faci pentru a evita ispitele sexuale? Cum eviţi trândăvia fizică şi mintală?
Ai un sistem de dare de socoteală în acest domeniu? Cum te ajută?
Cumpătat(treaz, demn)
Nephalios – literal – neamestecat cu vin, fără vin în el
- metaforic – temperat, cu capul limpede, prudent în judecată, vigilent, alert
- stabil, ferm, calm, stăpân pe sine şi lucid
O conduită ce e liberă de orice formă de exces(ce ar atenua vigilenţa sa).
Om cu judecată deplină, echilibrat, ce evită extremele. Unul care gândeşte limpede.
Thayer defineşte cuvântul ca o stare ce nu este afectată de nici o influienţă ce provoacă somnolenţă sau întunecime.(citat de Getz)
Nu se are în vedere numai hrana şi băutura ci şi evitarea extremelor în chestiuni spirituale(MacDonald)
Viaţa lucrătorului trebuie să fie controlată numai de Dumnezeu. Nimic altceva(plăceri, bani, recreaţie, internet, ş.a ) să nu-i domine viaţa. Putem fi intoxicaţi cu orice.(Donald Odens)
Plăcerile lui nu sunt în primul rând cele ale simţurilor, ci cele ale sufletului.(Hendriksen)
Cumpătarea este "cingătoarea minţii şi frâul pasiunilor" (Jeremy Taylor). Ea oferă înfrânare, prevenire şi prudenţă, calităţi esenţiale în lupta dintre fire şi Duh.(T Macavei)
Asemenea lideri pot fi pentru biserică ce au fost fiii lui Isahar pentru Israel 1Cron12:32.(McArthur)
Un om cumpătat este un om cu o perpectivă clară asupra vieţii.(1Tes.5:8) El este un om al
- credinţei – îl crede pe Dumnezeu şi acţionează pe baza promisiunilor Lui.
- nădejdii – în Dumnezeu şi în harul care va fi adus, deci sigur de stare lui viitoare.
- dragostei – ea fiind un element al credinţei şi al nădejdii – ea „crede totul, nădăjduieşte totul.(Getz)
Discuţii:
Ce te controlează? Ce extreme trebuie să eviţi? Cum te ajută cumpătarea în lupta cu firea?
În ce măsură este credinţa mea reflectată de acţiunile mele?
În ce mi-am pus şi îmi pun nădejdea? Ce lipseşte spectrului dragostei tale?
Cum ai rezuma perspectiva ta asupra vieţii?
Înţelept(chibzuit, stăpânit, cuminte)
Sophron – gândit, discret, prudent, autocontrolat, cu o gândire serioasă, sănătoasă
Descrie un om sănătos atât mintal cât şi comportamental; un model de discernământ şi chibzuinţă, un om cu bun simţ.
„Nu este uşuratic sau frivol, ci serios, plin de discernământ şi onest. El îşi dă seama că Ecls.10:1(MacDonald)
„Un lucrător ar trebui să evite reputaţia unui clovn. Dacă membrii bisericii te consideră un predicator distrat, nu vor veni la tine pentru ajutor spiritual.”(Homer Kent.)
„Mintea lui va fi controlată de adevărul lui Dumnezeu nu de capriciile cărnii. El nu va lăsa ca circumstanţele, imoralitatea sau nebunia altora să-l distragă şi să-i atragă atenţia şi interesul.”(McArthur)
„Acest tip de lucrător trebuie să aibă sub controlul minţii sale pline de Sfânta Scriptură, toate momentele şi domeniile vieţii sale”(Costea B) El urmează sfatul lui Pavel din Fil.4:8.
Cum poate fi recunoscută înţelepciunea?
- din umilinţa ta – părere echilibrată despre sine, profund conştient că fără Dumnezeu e nimic.
- din concepţia ta despre har şi dacă te laşi învăţat de acesta.
- din felul cum te rogi – umilinţa, concepţia ta despre har sau mândria ta se reflectă în rugăciuna ta (Getz)
Discuţii:
Ai tendinţa să te vezi ca un nimic sau ai o părere foarte înaltă despre tine? Cum poţi menţine un echilibru?
Ce determină lipsă de echilibru? Cum dezvolţi o minte sănătoasă care să te ajute să menţini acest echilibru specific omului înţelept?
Vrednic de cinste(decent, cuviincios, ordonat)
Kosmion – ordonat, comportament organizat atât în sensul relaţiilor exterioare cât şi în cadrul vieţii interioare. Omul care devine respectabil prin autodisciplinare şi auto-organizare/primeşte credit.
- este opusul haosului, nu cu un stil de viaţă haotic
„O minte disciplinată duce la o viaţă disciplinată... Cineva care nu-şi poate ordona propria viaţă, cum va aduce/menţine ordine în biserică?”(McArthur)
„Nu se are în vedere ca doar predicile să fie ordonate, ci viaţa, obiceiurile fizice, morale şi mentale. Nu este loc în slujire pentru omul ce e într-o confuzie continuă, cu planuri întotdeauna neîmplinite şi cu activităţi neorganizate.”(Homer Kent)
Unii lideri care nu pot să-şi ţină birourile, bibliotecile, sculele, etc., sau dulapurile de haine în ordine pot sugera o minte la fel de dezordonată. O atmosferă de ordine a lucrurilor din casa unui lider poate foarte bine să reflecte atitudinea cu care vede de treburile bisericii sale. Unui lider ar trebui să i se ducă vestea mai mult pentru ordinea vieţii sale decât pentru haos. (Derickson)
Dacă un om este "kosmios" în purtarea exterioară este aşa datorită faptului că este "sophron" în cea interioară. Lucrătorul este omul a cărui stăpânire interioară rezultă în frumuseţe comportamentală, exterioară!(T Macavei)
Discuţii:
Cum păstrezi echilibru între standardele biblice şi cele ale culturii în care trăieşti privitor la:
- stilul tău de viaţă?
- viaţa profesională
- viaţa socială
- viaţa de biserică
Evaluează, stabileşte obiective, planifică. Începe să înfăptuieşti aceste obiective prin rugăciune şi aţiuni deliberate. Sugestie: citeşte cartea Ordine în universul interior de Gordon MacDonald,
editura Logos, Cluj
Primitor de oaspeţi(ospitalier)
Filoxenon – iubitor de străini, prieten al străinilor
Descrie omul cu inima şi casa deschisă, uşor de abordat, pe care-l poţi „deranja” că nu-l deranjezi.
Ospitalitatea era o calitate stimată şi de biserică şi de societate.(W. D.Mounce)
Erau puţine locuri de găzduit în acea vreme şi cele care erau, erau lumeşti(cu multă beţie şi imoralitate), nesigure şi serveau carne jerfită idolilor.Din cauza persecuţiei multor creştini li s-au luat casele, slujbele; unii fugeau şi erau pe drumuri. Martirajul a făcut multe văduve şi orfani. Adaugă lucrătorii creştini care călătoreau şi vei înţelege nevoia acestei trăsături.
„Lucrătorul creştin să caute să fie o binecuvântare tuturor celor ce intră sub acoperişul casei sale. Casa sa să fie un loc în care să domnească părtăşia creştină, unde fiecare oaspete să fie primit ca şi când ar fi chiar Domnul Isus.”(Stedman R)
Episcopii nu sunt ridicaţi la un nivel unde să fie neabordabili... Viaţa şi casa pastorului trebuie să fie deschise în aşa fel încât adevăratul său caracter să fie manifestat faţă de toţi care vin la el, aât prieteni cât şi străini.(McArthur)
Ospitalitatea este un semn al maturităţii creştine personale, al maturităţii unui cămin creştin şi un semn al unei biserici mature.(Getz)
Discuţii:
Ce faci pentru a nu lăsa impresia că eşti deranjat de vizita cuiva?
Cum diferă ospitalitatea creştină de ospitalitatea românului?
Cum îţi poţi arăta ospitalitatea faţă de alţi lucrători creştini, faţă de membri Trupului lui Hristos şi faţă de necredincioşi?
Cum rezolvi problema profitorilor?
Cum menţini echilibrul - o casă deschisă tot timpul şi un timp bine planificat?
Dar nevoia timpului individual de pregatire şi a timpului cu familia?
Cum faci ca familia întreagă să fie primitoare de oaspeţi? Dar biserica?
În stare să înveţe pe alţii(capabil să înveţe pe alţii, tare în învăţătură)
Didakticos – capabil să predea, priceput să predea
O calificare care-l face diferit de diacon. Aceasta este singura cerinţă care se leagă de darurile spirituale si înzestrarea spirituală a unui episcop/prezbiter. Include şi dorinţa şi priceperea de a învăţa pe alţii şi implică faptul că a fost el însuşi învăţat. Neîndeplinirea acestei însărcinări de către lideri, reprezintă unul dintre cele mai tragice dezastre care s-au abătut asupra bisericii în timpurile noastre!
„Capacitatea de aînvăţa pe alţii implică o anumită capacitate mintală dar şi o cunoaştere a ce trebuie predat altora.” (Homer Kent) „Lucrătorul trebuie să afirme adevărul clar şi inteligilil atât la amvon, în grupuri mici, cât şi individual prin conversaţie.”(Donald Odens))
„Vizitând pe cei cu probleme să fie în stare să deschidă Scriptura şi să explice voia lui Dumnezeu în aceste probleme, să poată hrăni turma şi să combată pe cei ce aduc învăţături false.” Fapte20:29-30 (MacDonald)
„Cu cât învaţă cineva pe alţii cu mai multă credincioşie, cu atât va simţi nevoia de a căpăta mai multă şi mai multă cunoştinţă din adevărul binecuvâtat pe care să-l transmită apoi mai departe.”(Lenski)
Nu este vorba neaparat de predicarea evangheliei cât mai ales de predarea Cuvântului lui Dumnezeu, de echiparea sfinţilor din biserică pentru lucrarea de slujire. (Derickson)
Ce îl face pe cineva învăţător priceput?(după McArthur)
1. Este un dar de la Duhul Sfânt, nu o abilitate naturală doar.(1Tim4:14; 2Tim1:6)
2. Trebuie să aibă o cunoaştere adâncă a Scripturii şi a doctrinei. Cu cât rezervorul acestei cunoaşteri este mai adânc, cu atât va fi învăţătura sa mai cu putere şi mai aplicabilă.1Tim 4:6
3. Trebuie să aibă o atitudine de umilinţă. O atitudine arogantă va submina adevărurile transmise. 2Tim2:24-25
4. Un învăţător priceput este marcat de o viaţă de sfinţenie.1Tim4:7; 1Tim6:11; 1Tim4:12
(Un cap educat cere o inimă smerită şi fierbinte.) El trebuie să fie credibil şi să trăiască ce învaţă, să fie prototipul a ceea ce cere oamenilor să fie.
5. Trebuie să fie un student serios, sârguincios al Bibliei.2Tim2:15 (Neînvăţatul nu poate învăţa pe alţii)
6. Un învăţător priceput evită eroarea. Pavel îi cere lui Timotei să se ferească de doctrinele false:
1Tim 4:7; 6:20; 2 Tim2:16.
7. Trebuie să aibă curaj mare şi convingeri consistente şi puternice. Nu trebuie să abandoneze adevărul şi
să-şi renege credinţa. 1Tim1:18-19; 4:11,13
La încheierea slujirii sale ar trebui să poată zice împreună cu Pavel: 2 Tim4:7
Discuţii: Unde este locul tău în 2Tim 2:2? Cine este Pavel al Tău?
Cum foloseşti disciplinele de însuşire a Cuvântului?
Ce ,cum, cât investeşti ca să nu adapi Turma Domnului dintr-o baltă(apa stătută a minţii tale) ci de la izvor (apa proaspătă)?
Cum menţini echilibrul între predarea de la amvon şi predarea de la om la om sau în grupuri mici?
1Tim3:3
Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;
Sa nu fie nici beţiv(nu dedat vinului, să nu bea)
Me paroinon – unul care stă departe de vin, unul care nu stă lângă vin, nu rămâne cu cupa de vin
- literal: mai presus de vin
Expresia ne sugerează că acest om nu poate avea vinul ca şi tovarăş, sau de a fi un tovarăş al celor ce trăiesc doar pentru bautură.
Un om beţiv nu are ce căuta în lucrare. El este un exemplu rău şi va aduce păcat şi dezastru în vieţile celor ce-i vor urma exemplul şi-şi vor justifica purtarea arătându-l pe el(McArthur)
Trebie să se poată da pe sine pildă de abstinenţă.(Biblical viewpoint)
Există mare presiune exercitată asupra lucrătorilor privind băuturile alcoolice care, spun unii au fost folosite şi în Biblie.
Trei întrebări trebuie gândite cu privire la acest subiect.(după Costea B)
1. Este alcoolul astăzi corespondentul vinului din Biblie?
Parte a vinului nu era fermentat, ci era folosit ca suc. Ei foloseau diferite metode pentru a-l menţine suc. Vinul fermentat se folosea amestecat cu apă. Raportul de amestec era între 20:1 şi 3:1(o parte vin).Vinul era păstrat in amfora apoi era amestecat cu apă în kraters şi mai apoi aşezat în vase kulis, gata pentru pus în pahare. Consumarea vinului neamestecat era considerată o barbarie.
2. Este consumul de alcool necesar?
În timpurile biblice alcool era folosit ca medicament şi ca dezinfectant.(Luca10:34) „Pentru că apa era impură ei adăugau vin(1-8) pentru a o dezinfecta. Posibil Timotei avea probleme de stomac pentru că nu folosea această metodă de purificare a apei şi Pavel i-o indică,1Tim5:23”(McArthur)
În vremea noastră e cam greu de prezentat vreun argument care să motiveze consumul de alcool.
Singurul poate fi plăcerea personală.
3. Este consumul de alcool o alegere bună?
Pentru Noe? Gen 9:20-25
Pentru Lot? Gen 19:30-38
Pentru preoţi? Lev.8:10-11
Pentru împăraţi? Prov.31:4-7
Pentru nazireu? Num.6:1-3
Pentru conducători? Isaia28:7; 56:9-12
Pentru lucrătorii Domnului? 1Tim3:3, Tit1:7
Pentru credincioşi? Efes.5:18-19
Alcoolul nu a folosit nimănui dar a adus multe şi mari necazuri.
Discuţii:
Nici bătăuş(nici violent, să nu fie violent)
Me plekten – Literal – nu dă cu pumnul, nu "unul ce împarte lovituri"
- neviolent, nu răspunde provocărilor, nu dedat la acte de violenţă
Această trăsătură este după „ să nu fie beţiv”. În general oamenii când beau devin scandalagii.(W Maunce)
Cuvântul transmite imaginea unui om care loveşte cu pumnul când se supără, care nu ezită să folosească forţa fizică. Lucrătorul este un om care nu-şi pierde controlul; omul care ştie acţiona corect sub presiune, nu reacţionează sub influienţă nervoasă.
Modelul cum trebuie să răspundem sub presiunea suferinţei este Domnul Isus Hristos. 1Petru 2:22-25 Autoritatea folosită este autoritatea cunoaşterii cuvântului.2Tim 2:24-26
Lucrătorul trebuie să fie un om capabil să lucreze cu persoane de păreri, orientări şi dorinţe diferite. Nu este permis să îngăduie certuri de vorbe. El trebuie să întărească pacea.
„Ultimul lucru de care are nevoie biserica este un bătăuş la amvon”(Biblical viewpoint)
Discuţii: Asigură-te că nu ţi-ai dezvoltat modalităţi subtile de a răni oamenii, altele decât atacul fizic. Care ar putea fi acestea? Ce căi de agresivitate verbală eşti ispitit să foloseşti? Cum califici insulta, bârfa denigrarea? Ce forme de comportament agresiv sunt mai acceptate azi decât în trecut în biserică? Ce alte scuze ca:” aşa e vorba mea” sau "eu am o personalitate puternică" foloseşti pentru a scuza lipsa de şlefuire a caracterului tău? Care ar fi tratamentul?
Nici doritor de câştig mârşav(câştig josnic, necinstit, ruşinos)
Me aischrokerde – nu câştig ruşinos, necisnstit
- nu îndrăgostit de câştig neonest
„Cel ce intră în lucrare căutând bani e un nebun...Lucrătorul trebuie să-i poată vedea pe alţii care au mai multe decât el fără să fie nemulţumit”(Biblical viewpoint)
Ce este mârşav? Banul? Câştigul în sine? Este vorba aici de un câştig ilicit sau lăcomia de bani este cea care-i murdăreşte? Putem spune că bani sunt murdari fiindcă îi ispitesc pe atât de mulţi oameni. Dar totuşi nu se găseşte ceva în ei care să-i încline înspre o dragoste ilicită de câştig. Dacă dorinţa unui lider de a face bani o depăşeşte (surclasează) pe aceea de a sluji dezinteresat bisericii se pune întrebarea dacă acesta este chemat. De fapt, fraza din versetul 1 ("Dacă râvneşte cineva sa fie episcop, doreste un lucru bun") şi aceasta, sunt puse în puternic contrast. Sunt diametral opuse. Cel ce doreşte una nu o poate dori şi pe cealaltă. Urmăreşti una în detrimentul celeilalte. Dorinţa de a fi lider in Biserica lui Isus Hristos o exclude pe cea de a face bani, de a prospera material. De aceea cred că a fi stăpânit de dorinta de câştig şi aceea de a fi lider este o mârşăvie, pentru că sunt ireconciliabile, prima este opusă celei de-a doua. A le împăca este o mârşăvie. Din păcate, cam asta-i tot ce vedem în jurul nostru în zilele noastre, la liderii religioşi! Ne vine foarte greu, dacă nu chiar imposibil să credem că cineva poate aspira la o astfel de responsabilitate şi să nu urmărească pe de-ascuns şi un câştig material. Suntem potriviţi pentru conducerea spirituală doar atunci când ne părăseşte prima dorinţă şi se naşte în noi cea de a sluji lui Hristos şi semenilor, nu pentru o rasplată ci din dragoste! Indiferent de câştigul material, mare sau mic, care inevitabil rezultă din a lucra pentru Dumnezeu, motivaţia unui lider nu poate fi decât aceea de a se pune la dispoziţia lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui şi de a le sluji sfinţilor cu devotament, căci asta înseamnă a aspira la slujba de episcop, de lider spiritual. (T Macavei)
Discuţii: Ce forme de căştig mărşav se practică azi în lumea religioasă?(tactici de vinovăţie, minciuni nevinovate) Unde ai încadra evanghelia după sponsor?
Ci să fie blând
Epieike – blând, amabil, răbdător, abţinut
- în contrast cu bătăuş, gâlcevitor, iute la mânie
Cuvânt greu de tradus, sugerează mărinimie, caracter chibzuit.
Un episcop care este blând nu insistă asupra îndeplinirii drepturilor sale ci este doritor mai degrabă să se ridice deasupra injuriilor şi injustiţiei. (Mounce)
Este calitatea de a accepta falimentele oamenilor şi de a trece de ele fără repercursiuni.
Iertarea sa nu este greu de obţinut şi este deplină.
Unul ce priveşte omeneşte şi rezonabil la faptele oamenilor, care nu insistă pe litera legii.(Vine)
Acest fel de dispoziţie personală ce evită lupta, cearta, va face lucrarea episcopului mult mai eficientă. (Kent)
Lucrătorul trebuie să fie atent şi grijuliu cu alţii; să-i trateze cu blândeţe.
Un dur şi un arogant nu are ce căuta în lucrare.(Biblical viewpoint)
Liderul spiritual este adevăratul gentleman. Purtarea sa şi gândurile sale faţă de oameni trebuie să fie puse în perspectiva eternă a sufletelor ce trebuiesc iubite nu urâte. Isus este modelul în aceasta privinţa. El a fost blând.( Derickson)
A fi blând nu presupune lipsa autorităţii sau lipsa fermităţii. A fi blând nu înseamnă a fi slăbănog sau îndoielnic, nu înseamnă nici a fi naiv sau credul. A fi blând înseamnă a fi stăpânit. Când un animal este îmblânzit, el este practic învăţat să asculte de stăpân. Nesupunerea este anihilată şi supunerea este dezvoltată continuu.(B. Costea în Slujind Domnului într-o lume a Diavolului)
Moise era un om foarte blând - nu degeaba poporul l-a urmat.(Macavei)
Discuţii: Cu cine ţi se cere să fii blând(Tit3:2; 2Tim2:24:25; Gal.6:1; Ef.6:2; Col.3:12,13) Cu cine ţi-e cel mai greu să fii blând? Ce te ajută cel mai mult?
Nu gâlcevitor(nu certăreţ, paşnic, necertăreţ)
Amachon – şovăitor să lupte, nerăzboinic, neagresiv
- nu unul care să iubească lupta, fără duh de ceartă
O persoană gâlcevitoare luptă împotriva celorlalţi, face competiţie şi discută în contradictoriu.(Getz)
„El trebuie să nu se certe, să nu fie arţăgos şi să nu polemizeze pentru cel mai mic lucru. Nu trebuie să insiste să i se facă pe plac. Nu trebuie să ţină morţiş la drepturile lui ci să fie calm, plăcut şi cu stăpânire de sine.” (McDonald)
Să nu fie permanent pornit să caute cearta. Va avea parte de destule fără să le caute. Acel om este cel dispus să renunţe uşor la drepturile lui în orice domeniu al vieţii. Lucrul acesta însă nu le vine uşor celor egocentrici şi egoişti care cred că li se cuvine totul în viaţă. (Derickson)
„Dacă lucrătorul merge prin mulţime cu un obiect ascuţit pe umăr sigur se va găsi cine să se lovească în el.”(Biblical viewpoint)
„Dacă este o persoană certăreaţă în echipa de lucrători vor fi probleme cu unitatea şi eficienţa echipei va fi afectată”(McArthur)
Discuţii: Cum reacţionezi când nu dai tu tonul şi nu se face cum vrei tu? Ce fel de membru eşti în echipa voastră? Ce cauzează gâlceava la tine sau la alţii?(egoismul, gelozia, duşmănia, resentimentele,lipsa de încredere în tine sau în alţii sau...) Ce faci pentru tratarea gâlcevei?
Nu iubitor de bani(nu lacom de bani)
Me afilargurom – fără iubire de arginţi
Lucrătorul este un om care foloseşte banii fără să-i iubească. Banii nu reprezintă pentru el un scop ci un mijloc de supravieţuire. Când decide ceva nu decide în funcţie de câştig ci decide biblic.
Nu se lasă abătut de la misiunea sa iubind banii sau alte valori materiale.Valorile biblice sunt mult superioare celor materiale. Dacă nu iubim banii trebuie să putem zice cu Pavel: Fapte 20:33
Biblia nu spune că un creştin ar trebui să fie „fără bani”, ci „fără dragoste de bani”.(Getz)
Mulţumirea cu Dumnezeu şi cu proviziile Sale este antidotul pentru dragostea de bani. Episcopul ar trebui să răspundă fără ezitare pe care stăpân îl va sluji, pe Dumnezeu sau pe manona.
(George W.Knight III)
Adeseori reputaţia bisericii a suferit din cauza lăcomiei liderilor ei.Va suferi şi din cauza lăcomiei noastre? Dragostea de bani este motivaţia învăţătorilor falşi(vezi:1 Tes2:5; 1Petru 5:2; 2Petru2:1-3,14; Iuda16) spre deosebire de un învăţător ca Pavel (vezi, Fapte 20:33; 1Cor.9:1-16; 2Cor.11:9; 1Tes.2:5) (McArthur).
Dorinţle lumeşti a unui spirit lacom totdeauna retează aripile credinţei şi dragostei.(Geoffery B. Wilson)
Lacomia, fie de bani, fie de altceva, nu-l poate caracteriza pe liderul spiritual. (Derickson)
Discuţii: Cum ar putea binecuvântările materiale deveni o cursă?(vezi Deut.6:10-12;8:11-17;Jud.2:10-13
Cum poţi menţine în viaţa ta şi transmite şi altora un echilibru potrivit încăt latura materială a vieţii să nu întunece perspectiva spirituală? Care ar fi alte lucruri la fel de greşite ca dragostea de bani?
Reajustează-ţi priorităţile în lumina valorilor biblice.
Unde îţi este inima? Ce te motivează cel mai mult? Ce faci cu banii tăi? Poţi să îţi justifici cheltuielile în lumina valorilor eterne? Cât de mult dai tu pentru cauze care au o valoare?
Texte care te ajută să îţi rearanjezi priorităţile: Mat.6:6-10; Prov.15:27; Prov.23:4,5; 30:7-9 Ecl.5:10;2Cor8:9
1Tim 3:4
Să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa
Chivernisească – proistamenon – a sta înainte(pentru a conduce,proteja, întreţine, avea grijă)
- a exercita autoritate peste, a conduce
Bine – kalos – bine, cum se cuvine, corect, vizibil bine, lăudabil, meritoriu(BAGD)
„E ideea de a-ţi face datoria într-o manieră satisfăcătoare, realizând rezultatele dorite”.(Mounce)
Casa – tou idiou oikou – casa lui proprie, gospodăria, familia( ideea de toate domeniile casei)
Copiii(aici şi în Tit) – tekna – odraslă, descendent,urmaş(şi în Tit se face referire la viaţa adultă a lor,1:6)
„Pavel nu foloseşte teknion – copil, nici breptos – bebelaş, ci un termen general pentru fii şi fice” (MCArthur)
Supunere – hupotage – sub control, termen militar, se referă la alinierea în rând sub o autoritate
Cuviinţa – semnotetos – demnitatea(un amestec de măreţie şi politeţe, de independenţă şi umilinţă)
Prin faptul că pentru următoarele trei calităţi Pavel dă motivul se arată că ele sunt foarte importante (Mounce)
În alte cuvinte, nu un sfânt afară şi un diavol în casă.(J.Bunyan)
Episcopul trebuie să aibă nu numai o viaţă exemplară ci şi o casă exemplară...Este posibil pentru cineva să aibă calităţile morale pentru un păstor şi totuşi să fie descalificat datorită unei lipse evidente de chivernisire a casei. De exemplu un om care a venit la Cristos mai târziu în viaţă (când soţia şi copiii au stabilite tiparele de caracter) şi a avut o casă în haos, ar putea sluji Domnului dar nu ca presbiter sau diacon.(McArthur)
Pavel a văzut în casa bine administrată, în special în casa care a trecut testul timpului, adevărata dovadă a maturităţii şi capacităţii unui bărbat de a-i conduce pe alţi creştini. Acolo unde întreaga casă este predată lui Isus Hristos şi unde există o soţie dedicată soţului ei, şi copii, în special mai mari, care îşi respectă şi iubesc tatăl, acolo există o puternică dovadă că acest om este matur din punct de vedere spiritual şi psihologic...
Familia este adevăratul test.(Getz) Familia lucrătorului este o oglindă a propriei vieţi.(Biblical viewpoint)
Se cere aceaşi măsură şi în cârmuirea casei şi în a bisericii: bine.(Knight III)
Caracterul slujitorului este portretizat şi văzut cel mai bine în cadrul familiei sale(Lilley)
Abilităţile lui de conducător spiritual se manifestă prin atitudinile şi acţiunile copiilor.(Homer Kent)
Cu toată cuviinţa se poate referi şi la tată şi la copiii dar e mai potrivit pentru tată.(Khight III)
Taţii sunt responsabili pentru purtarea copiilor lor. Casa oricărui creştin nu e scutită de probleme. Ea devine locul unde putem practica/ne putem antrena pentru a fi un episcop prin felul cum le rezolvăm.(Stedman)
Copiii neinstruiţi şi răi a unui păstor/lucrător arată spre tatăl lor. Ei nu sunt doar un exemplu dăunător pentru copiii şi membrii bisericii, ei arată spre incompetenţa tatălui lor în rolul lui.(Lenski)
Avraam este un exemplu că adeseori încercarea credinţei/caracterului/ vine prin copii.
Discuţii:
Tit1:6b
...având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare
credincioşi – pista – credinţă/încredere, credincioşie/fidelitate(destul de mari să poată să creadă)
Învinuiţi – kategoria – sub acuzaţie(a vorbi împotriva cuiva în public)
Destrăbălare – asotia – literal, nu salvează nimic
- unul care pierde totul în plăceri ruinându-se, care nu se gândeşte la consecinţele
acţiunilor lui(Luca15:13; 1 Petru4:4, este acelaşi cuvânt), o viaţă adultă deci.
Neascultare – anupotakta – independent, nesubordonat, refuză să se supună autorităţii
Pavel nu cere mai mult decât de la orice tată. Ce se subliniază însă este că numai dacă un om are un asemenea control asupra copiilor săi, numai atunci poate fi presbiter.(Knight III)
Deşi mântuirea copiilor unui lider creştin depinde tot de Dumnezeu, acesta trebuie să fie în stare să-i influenţeze definitiv pe calea pe care aceştia să meargă în viaţă.(Derickson)
Când copiii sunt mai mici se aplică 1Tim3:4, trebuie să fie cârmuiţi, ţinuţi sub control; când copiii au crescut se cer criteriile din Tit1:6. Copiii necredincioşi, revoltaţi şi destrăbălaţi/risipitori vor fi un reproş serios pentru viaţa şi lucrarea unui lucrător... Copiii presbiterilor trebuie să aducă onoare părinţilor lor.
Patru sarcini ale unui tată pentru a creşte copii ce aduc onoare părinţilor lor:
-Tatăl trebuie să exercite acea autoritate ce face oportună ascultarea pentru copiii săi
-Tatăl trebuie să aibă suficientă înţelepciune să facă naturală şi rezonabilă ascultarea pentru copiii săi
-Tatăl trebuie să arate o dragoste ce face ascultarea plăcută
-Tatăl trebuie să fie capabil să-şi convingă copiii săi de urgenţa, prioritatea şi privilegiile mântuirii şi
ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. (McArthur)
Discuţii:
1Tim3:5
Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
Îngriji – epimelesetai – a avea grijă, preocupare(Luca10:34-36)
Cuvântul clarifică ce aştepta Pavel de la un episcop: să-şi conducă casa şi biserica având grijă, ca cineva care avea grijă de un prieten bolnav,... o grijă sensibilă nu o exercitare a autorităţii şi puterii într-un mod dictatorial.(Mounce)Argument de la mai mic la mai mare.(Hiebert)
Nu mări deci sfera incapacităţii .sale(Odens) Este definită lucrarea sa de a îngriji Biserica. Nu se spune a conduce, el nu e un despot ci unul care îndrumă.(MacDonald)
Biserica nu este creaţia sau proprietatea omului ci a lui Dumnezeu. Este „casa” Lui, familia Lui.... Fiecare în biserică ar trebui să se simtă îngrijit(Pipper)
Lucrătorii trebuie să influienţeze. Influienţa este un rezultat direct al învăţării prin exemplu. Ea începe în casă, asupra copiilor.... Biserica are nevoie de exemplul unei vieţi exemplare dar şi a unei case exemplare....Un presbiter are responsabilitatea să-i conducă pe oameni spre Dumnezeu, spre sfinţenie, ascultare şi mărturie – chestiuni vitale ce trebuiesc testate întâi în propria casă....Rezolvarea conflictelor, zidirea unităţii, menţinerea dragostei şi slujirea unul altuia sunt şi ele esenţiale pentru viaţa bisericii. Şi ele sunt testate acasă întâi. Dacă el reuşeşte în casa sa e posibil să reuşească şi-n familia Domnului. Dacă nu, se descalifică pentru această slujire. Sigur va putea sluji pe Domnul dar nu ca presbiter sau diacon. (McArthur)
Discuţii:
1Tim3:6
Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în cursa diavolului.
Întors de curând – neophutos – nou plantat, (cuvănt folosit penrtu un pom nou plantat), neofit
Îngâmfe – tuphoteis – a se înfumura, a se înălţa ca un nor de fum, a-şi da aere
- înceţoşat de mândrie
Această cerinţă este pentru o biserică mai veche, cu o structură clară, ca Efesul(13 ani); într-o biserică în care toţi sunt tineri în credinţă urmărim doar celelalte trăsături(cazul din Tit) Tânărul convertit pus în slujire peste oameni maturi, ar fi foarte ispitit să-şi dea aere, să fie orbit de mândrie, să-şi piardă claritatea gândirii.
„Un presbiter trebuie desemnat dintre cei mai maturi spiritual, dar această maturitate trebuie văzută în relaţia cu fiecare congregaţie în parte...Biserica nu trebuie să ridice pe unii pe care Domnul mai târziu îi va coborî...
Prin natura poziţiei lor liderii înfruntă multe ispite pe lângă ispitele comune altor creştini. Nu e nevoie deci să mai adăugăm şi altele. Câteva din aceste ispite sunt:
- Descurajarea datorată eşecului de a se ridica la standardele ce li se cer sau eşecul oamenilor de a creşte sau a răspunde la aşteptările lor.
- Indiferenţa - poate fi o urmare a descurajării. Unii lucrători răspund la descurajare prin îndepărtarea de cei care le produc dezamăgiri.
- Lenea activă - atunci când fac ce vor să facă nu ce e nevoie să facă. Deşi par ocupaţi în realitate sunt
leneşi din moment ce nu se disciplinează să facă ce e nevoie să facă.
- Compromisul – îmbrăcat în multe forme.Una este când evită să zică ce trebuie, pentru a place oamenilor.
A ridica pe cineva prematur într-un rol de lider înseamnă a-l expune la ispită peste nivelul pe care-l înfruntă în mod normal un lider.(după McArthur)
Când punem/lăsăm pe cineva de curând întors în asemenea slujbă îl expunem la un pericol enorm. (Hiebert)
Şi Satana a dorit o poziţie pentru care nu era calificat.(MacDonald)
„Neofitul trebuie să înveţe purtarea crucii, lepădarea de sine, să nu se bizuie pe resursele umane (personalitatea sa, magnetismul său, buna educaţie etc.) Dumnezeu nu va folosi relizări carnale pentru înaintarea Împărăţiei Sale aşa că va îngădui căderea celor cu fumuri. Diavolul vrea să găsească ceva să-i facă să cadă în cursă.”(Stedman) „Noul convertit poate fi dăruit de Dumnezeu cu toate calităţile de conducător dar nu poate fi promovat până nu se maturizează altfel mândria l-ar distruge pentru tot restul vieţii...prins în mândrie este în plasa Diavolului....Puterea corupe...un om care influienţează alte vieţi trebuie să fie matur.
Mândria produsă de putere este foarte distrugătoare şi puţini îi rezistă...Domnul ne cere să repingem modelul lumii şi să ne împlinim rolul în umilinţă recunoscând că orice autoritate ce o avem ne este dată de El ca să slujim.”(Odens)
Discuţii: Ce crezi privitor la promovarea imediată a unor personalităţi proeminente(stele de cinema, muzicieni, atleţi) sau a unor „mari păcătoşi”(prostituate, consumatori de alcool)?
Care-s ispitele care-ţi dau târcoale cel mai mult? Cum te lupţi cu ele?
1Tim 3:7
Trebuie să aibă o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa Diavolului.
Trebuie – dei- este necesar, accentuează obligativitatea absolută din nou, o calitate la fel de importantă
Mărturie – marturian – mărturie certificată, de aici avem cuvântul martir
Ocară – oneidisman – acuzaţie, reproş, disgraţie extremă, insultă
Această trăsătură încheie lista – ne întoarcem la prima doar că se lărgeşte sfera. Cei de afară, necredincioşii, trebuie să poată vorbi de credincioşia, integritatea, şi puritatea episcopului... Unul cu o reputaţie rea în comunitate pus într-o poziţie de autoritate în biserică va aduce asupra sa şi a bisericii reproşul lumii... Suspiciunea şi cenzura întreptate atât împotriva sa cât şi a bisericii îl pot uşor slăbi şi descuraja pe presbiter. Slăbit şi descurajat poate fi o pradă uşoară pentru cursele abile ale Diavolului – vânătorul sufletelor. O asemenea cădere ar cauza rănire mare propriului său suflet şi ar aduce daune teribile bisericii. Ţinta duşmanului a fost din totdeauna să distrugă conducătorii Bisericii. De aceea trebuie să avem mare grijă în selectarea lor.(Hiebert)
O a doua sferă de responsabilitate a liderului, pe langă casa lui, este lumea din jurul lui. El trebuie să fie omul care şi-a căştigat respectul semenilor necreştini în viaţa şi treburile de zi cu zi. Nimic nu a adus mai multă ocară Bisericii ca liderul a cărui relaţie cu necredincioşii a fost vătămată de acţiuni ce i-au dezis credinţa. Exemplele,... abundă. Afaceri murdare, pofte ascunse ce ies la iveală, minciună, furt, mită, corupţie, lăcomie, etc, pe care necredincioşii le-au descoperit la un păstor au distrus definitiv imaginea unor biserici. (Derickson) Sigur lumea nu va fi de acord cu teologia lui şi va fi antagonică dar ei trebuie să recunoască reputaţia sa impecabilă....Cum poate un om influienţa comunitatea în care trăieşte dacă aceasta nu-l respectă?(McArthur)
Diavolul întinde o cursă celor care nu trăiesc după cum vorbesc. El tot timpul se preface, se dă drept altul şi ar vrea ca şi lucrătorii creştini să facă la fel. Cănd îi prinde în această cursă el îi face de râs, îi supune batjocurii, distreţului şi disgraţiei...umplându-i de frică ori revoltă ori descurajare. "Cursa diavolului" se poate interpreta şi: indiferent ce va face un astfel de om, niciodată nu va fi respectat, ci dimpotrivă va fi suspectat de necinste si considerat rău (acuzat). Un lucrător cu o reputaţie slabă face o defavoare enormă bisericii. Viaţa fiecărui creştin trebuie să fie o mărturie pozitivă pentru lumea care ne priveşte, cu atât mai mult viaţa unui slujitor. Fil 2:15; Col 4:5; 1Petru2:12
Discuţii: Ce zic necreştinii despre tine? Dar duşmanii tăi? Ce poţi face ca să închizi gura celor „neştiutori şi proşti”?
Tit adaugă şi alte trăsături:
Nu încăpăţânat( nu trebuie să fie arogant, nu încrezut)
Me authades – nu arogant, nu care se place pe sine, nu unul care nu poate fi convins de nimic şi de nimeni
- nu omul care-si vede de propria cale fără să ţină cont de alţii
- nu căpos, neînduplecat, ce nu poate fi contrazis, ce nu permite o deosebire de vederi
Lucrătorul care se arată încăpăţânat în relaţiile umane se prea poate să fie la fel şi în relaţia cu Domnul când El cere schimbări. Omul care vrea numai varianta/calea lui indiferent de consecinţe de obicei îi dispreţuieşte pe ceilalţi privindu-i de sus. "Cei flexibili nu vor fi frânţi".(Der |
|
|
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol. |
|
|
|
acatiste [0]
Lemn sfant 