Categoria : credinta - Subcategoria : povestiri-cu-morala
Cine crede in Mos Craciun? (Cucu Cosmina)
Cine crede in Mos Craciun? (Cucu Cosmina)
Ne aflam in pragul sarbatorilor....Asta inseamna, cadouri, prajituri, colinde si excursii la munte, etc..

Eu zic ca toata lumea are spiritul Craciunului ... mai mult sau mai putin ce-i drept ... pentru ca de Craciun toata lumea ii dispusa sa te asculte ce ai de zis ... sa asculte o colinda
Mos Craciun nu e o singura persoana, dar exista in fiecare dintre noi. Mosul reprezinta comportamentul uman de grija si bunatate, iubire, daruire si pace. Mos Craciun traieste in fiecare dintre noi. E in inimile noastre. Este in tine. Este in mine. Mosul e o stare de spirit. Cred in Mos Craciun si il iubesc. Si tu poti continua sa crezi in el
Sunt o persoana care crede in Mos Craciun. Nu in el ca persoana reala, ci ca un simbol de speranta. Pentru mine Mos Craciun simbolizeaza spiritul Craciunului si este posibil ca el sa fie real. Poate e o nebunie ca un adult sa creada in Mos Craciun dar simt ca daca nu as mai crede , as inceta sa iubesc Craciunul, n-as mai crede in spiritul de a darui. A devenit o valoare prea mare pentru mine, simbolic si spiritual. Deci cred in Mos Craciun. E ceva rau in asta? Cred ca Mos Craciun poate fi o punte pentru a-i ajuta pe copii sa inteleaga fantezia si simbolurile.

Va mai trece un an ... Pentru cei mai maturi decat noi, poate a devenit ceva obisnuit sa zica asta, si sa se complaca in acest joc al timpului care se scurge. Pentru cei tineri, poate este un motiv de bucurie. Dar in ambele cazuri, ar trebui sa fim mult mai constienti ca trebuie sa traim fiecare firicel de nisip din clepsidra vietii noastre, trebuie sa il simtim...

Unde vom ajunge daca lasam timpul sa treaca pe langa noi? Vom ajunge sa nu pretuim ce am realizat in viata noastra, pentru ca nu am dat importanta, pentru ca nu am simtit fiecare moment. Daca s-au intamplat lucruri bune, nu am stiut sa le pretuim la timpul lor. In cazul in care am avut obstacole, nu am reusit sa invatam din ele nimic.

Cred ca pentru a ne simti impliniti, trebuie sa invatam sa apreciem fiecare secunda a vietii noastre. Un an este doar o unitate de masura a timpului. Dar ne ajuta sa ne aranjam putin viata, sa facem o clasificare.

Poate unii dintre noi suntem nemultumiti si tristi in legatura cu ce am facut anul acesta. Dar sfatul meu este sa fiti optimisti! Sa nu va mai ganditi la trecut cu tristete!
Haideti sa fim mai veseli si sa nu lasam lucrurile urate sa ne umbreasca momentele acestea frumoase de Sarbatori, si nici sa nu ne influenteze in viitor.

E posibil sa spuneti ca nu se poate, ca sunt prea multe greutati peste care nu puteti trece. V-as ruga doar sa va ganditi la zambetul copiilor dvs. sau la parinti, la prieteni, la persoane au nevoie de optimismul dvs. Sau uitati-va doar la zambetul copiilor de pe strada, la bucuria lor, atat de pura, si sper sa va faca sa va bucurati de frumusetea a lumii, uneori destul de ascunsa.


Exista o poveste fără nici un copil care să o rostească in pasii lui spre visare, o poveste pentru oameni ca noi, mereu grăbiti să realizăm nimicuri, să recreăm valori si sentimente, mereu alergand pe drumuri individuale…O poveste ce nu incepe cu “a fost odată ca niciodată” ci, “ a fost dintotdeauna un om…”
A fost dintotdeauna un om ce nu s-a bucurat de sărbători pentru simplul fapt că nu credea in ele. Nu a reusit nimeni să-l convingă ca Iisus s-a născut. Sau că Mos Nicolae si Mos Crăciun există. Sau că Noul An e un prilej de sărbătoare.
A fost dintotdeauna un om ce nu s-a dat in lături in a celebra după datină Sfantul Crăciun si Noul An, sacrificand oricat pentru ca oamenii din jurul lui- familie, rude, prieteni, cunoscuti si străini- să se bucure de bucate preparate cu drag, de băuturi cu gust ales, de muzică si de dans, dar mai cu seamă de plăcerea de a sta impreună la o taclală.
A fost dintotdeauna un om ce se regăseste in fiecare dintre noi. Sunt ani in viata noastră cand nu mai ne dorim nimic de sărbători decat să dormim, cand nu mai muncim nimic pentru masa de Crăciun si de revelion, cand bradul fie nu mai are rost să il avem, fie il cumpărăm gata impodobit. Sunt alti ani cand ne trezim in zori spre a pune coca pentru cozonaci, cand plecăm la colindat către părintii, către prieteni, cand ne gătim cu fast si emotie pentru petrecerea de revelion.
A fost dintotdeauna un om ce te priveste. De fiecare dată nu iti spune nimic. Doar iti lasă-n palmă o oglindă, putin zgariată, putin prăfuită. Iar abia atunci cand simti că ceva iti lipseste, abia atunci amintindu-ti de ea, te privesti. Si in acel moment realizezi ce ai uitat să faci, să simti, să trăiesti.
A fost dintotdeauna un om ce te asteaptă să-i scrii, să-i zambesti, să-i spui despre tine, despre lumea ta, despre visele si credintele tale.
A fost dintotdeauna un om ca tine…
Povestea se incheie aici, fără invătăminte, fără eroi. Dar te lasă pe tine să o continui. Să ii spui despre omul care esti tu in luna decembrie, cand timpul te asează intre credintă si civilizatie si intre traditie si filosofia unui nou inceput.
Haideti sa fim mai increzatoare in viitorul nostru si sa facem tot posibilul sa ne simtim impliniti! Sa nu uitam ca trebuie sa descoperim motivul pentru care Dumnezeu ne-a dat viata!

Va doresc Sarbatori fericite alaturi de cei dragi si multa lumina in suflet si in ochii, de prea multe ori tristi!


Lasa un comentariu
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger | add to del icio us | add to furl | add to google | |
Articole din aceeasi categorie :
Ghinda si dovleacul (C.C.C)   | O legenda norvegiana Tacerea lui Dumnezeu   | o lectie de generozitate Lectia de generozitate   | Doi prieteni se intalnesc intr-un bar, la o cafea. Deprimat, unul dintre ei incepu sa se descarce, povestind despre toate preocuparile sale... Un weekend luminos   | Doi ingeri calatori s-au oprit sa petreaca o noapte in casa unei familii bogate. Oamenii aceia erau nepoliticosi si nu i-au lasat pe ingeri sa doarma in camera de oaspeti a vilei... Ingeri calatori   | Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta ca pe un cer de cantec in lumea de dureri. Iubirea   | Inca o zi ...obisnuita, in care realitatea nu ezita nici o clipa sa ma faca sa uit de asteptarile si visele mele ... Asteptand zambetul iubirii   | Puteti instala DRAGOSTE? Service tehnic   | Intotdeauna am crezut ca viata ar trebui sa aiba o semnificatie. Nu neaparat in fiecare moment al zilei... In cautarea unui rost in viata   | M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte! Ma iubesti cu adevarat   | A fost odata ca niciodata, un om .Traia singur printre multi asemeni lui... Ai nevoie de un stapan   | niciodata nu e prea tarziu sa faci o fapta buna O fapta buna   | O legendă povesteşte despre o dispută intre zei. După cum se ştie fiecare zeu incarna virtuţile sau pasiunile omeneşti ... Legenda calmului   | Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Naufragiatul   | Extrase din Istorioare duhovnicesti Pacat si pedeapsa   | asa se va purta si El cu noi. Dupa cum ne purtam cu Dumnezeu   | S-a petrecut la Londra. Intr-o zi un copil de numai doi anisori s-a pierdut in marea metropola. Copilul pierdut   | Se spune ca odata, doi calugari au vrut sa treaca peste un rau nu prea adanc, dar peste care nu se afla nici un pod. Cei doi calugari   | Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. A doua sansa   | Demult, traia într-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar, intr-o zi, lui i se paru ca sunt cam usoare bucatile Vinovatul dovedit   | Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a intrebat pe preot Omul milostiv   | Petre Lascau - Intre zambat si suspin Fereastra   | Munca este singura placere. Singurul lucru care m-a tinut în viata si care mi-a facut-o sa merite sa fie traita a fost munca. Nefericirea bogatiei   | Constiinta este un obiect triunghiular ascutit care locuieste în interiorul meu. Constiinta   | Un scriitor crestin american a publicat o Autobiografie în cinci capitole scurte Ispita   | Domnul a spus lui Noe: Arca lui Noe   | Petre Lascau:'Intre zambet si suspin' Papa în cer   | Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte O mie de puncte   | Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane Ceea ce este cu adevarat important   | Zi de vara peste întinsele preerii. Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi Cadoul   |
Comentarii (0) :
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol.