O legendă povesteşte despre o dispută intre zei. După cum se ştie fiecare zeu incarna virtuţile sau pasiunile omeneşti (ex: din mitologia romană şi greacă). Fiecare zeu pretindea că deţine taina fericirii supuşilor de pe pămant, şi, fiecare era convins de propria-i superioritate, chiar supremaţie.

Se povesteşte că se auzea de pa păm?nt cum vuia cerul de certurile lor fără sfarşit. Văzand că nici unul nu are totuşi nici un ascendent faţă de rivalii săi, au hotărat toţi impreună, să se prezinte superiorului lor pentru judecată. După ce şi-au prezentat păsul, toţi zeii de faţă, aşteptau verdictul. Deodată un fulger strălucitor brăzdă noaptea, iar bubuitul năpraznic a incremenit de groază pe toţi cei de faţă. O imensă prăpastie s-a deschis in faţa forţelor cereşti incat aceştia şi-au pus la indoială propria invulnerabilitate. Tabloul se mai continuă cu furtuna, mare involburată, cutremurul munţilor, după care totul se potoleşte, iar cerul este invadat de o muzică divină.

O voce se aude: "Puterea in manifestarea forţei-brutale distruge, nu creează. Puterea constă in arta de a supune oamenii şi de a-i menţine sub legea blandeţei, nu a violenţei".

Muzica divină continuă pană cuprinde şi subjugă tot spaţiul şi toate fiinţele prezente.

Demonstraţia a luat sfarşit şi fusese un succes. Unul, doar unul din cei prezenţi rămase insă indiferent la tot ceea ce se intamplase.

Contrariat, Judecătorul Suprem al zeilor il intrebă:

- Tu eşti surd, orb sau nesimţitor ca nemuritorul de rand de nu reacţionezi la nimic din ce ţi-am arătat?

- Nu. Eu sunt calmul, acela care ştie să-şi disciplineze impresiile. Gloria celorlalţi este condiţionată de emoţii, pentru că nu le stăpanesc. Ce fel de putere este aceea care se lasă moleşită de admiraţie sau tremură in faţa stihiilor?

Superiorul zeilor se pronunţă:

"Lui ii aparţine toată puterea. In el sălăşluieşte adevărata forţă. Stăpanind pasiunile, el se ridică mai presus de dominaţia naturii. Nu se dedă la demonstraţii inutile. Puterea lui nu şovăie in faţa unei forţe potrivnice. El rezistă tuturor sugestiilor zadarnice, nedemne de spirit. Totuşi, el percepe şi discerne emoţiile. Calmul este superiorul şi maestrul tuturor".

Timpul şi experienţa au demonstrat inţelepciunea acestei legende.