|
DIALOG CU TINERII
Există o problemă foarte importantă pentru tineri, de care sunt si eu preocupat, ca duhovnic: relatia cu fetele, prietenia cu fetele. Ce loc ii acordati? Ii sfătuiti să investească foarte mult in această problemă, sau nu? Să fie preocupati de această problemă, sau s-o tină putin mai la distantă ?
Si să te implici, e de discutat, si să te tii la distantă, iarăsi e de discutat. Intai de toate, o dată cu varsta cresc si sentimentele. Există un obicei - mai mult: a devenit traditie - să ai un iubit. Acum nu-i mai spune iubit, ii spune prieten. E un paravan acesta; nu există prietenie intre băiat si fată, decat iubire. Se merge cu mintea foarte adanc, pe intimităti, iar prietenia e cu totul altceva; fără nici cel mai mic interes. Deci nu e bine spus prietenie. Fata are un instinct de conservare mai dezvoltat si o crestere a puterii rationale mai din vreme decat băiatul. Ea poate să fie mamă si la 13 ani - citeam acum intr-un ziar că o fată a născut la 11 ani chiar!? pe cand un băiat nu poate să fie tată la varsta asta. Dar si puterea ei de a acumula rational e mai scurtă pană la 20-25 de ani, pe cand a bărbatului pană la 30 de ani. Incepe să se meargă pe linia unor interese de viitor. Avand un mai mare instinct de conservare, vrea să pună mana chiar pe Alexandru Macedon , adică pe un mare erou. Si dacă tu esti erou intr-un fel, te-a ochit. Cunosc un băiat foarte destept, student. Era si băiat serios, nu-si pierdea vremea - toate la vremea lor. Si o fată, mediocră din punct de vedere intelectual, nu s-a lăsat cu nici un chip - ii scria scrisori, stătea in calea lui... Si a intrebat-o o colegă: "Tie nu ti-e rusine?" Ea ia răspuns: "Vreau să văd cum reactionează un om destept la astfel de propuneri". Dacă acel băiat era mai putin stăpan pe el, punea mana pe el, asa că ei ii convenea această luptă si intr-un sens si in altul. Dacă este destept, este destept peste tot, si atunci lasă lucrurile la vremea lor. Zice Solomon: "Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor".
Mai este si altceva, o problemă mai intimă: sunt convins că cei mai multi tineri se gandesc la o căsătorie pentru plăceri, mai intai, ceea ce este o mare greseală. Aceste lucruri ti le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu nasterea de copii e un scop suprem al căsătoriei, ci stimularea reciprocă pentru mantuire. Nasterea de copii e o consecintă. Sigur că ai să te bucuri si de aceste lucruri, dar să nu fie o lună de miere si o viată de amar. O căsnicie trebuie să fie dintru inceput solidă. Cum se zice, dacă trăiesti prezentul, repari trecutul si castigi si viitorul. Asadar, este o greseală să construiesti o relatie pe niste motive imediate. Trebuie gandit dacă ea rezistă la toate greutătile binecuvantate ale căsniciei.
Vă mai spun ceva: mama naste, mama renaste; ea se ocupă de copii. Si, desigur, foloseste cea mai frumoasă metodă, din instinct, din iubire: Il ingăduie pe copil orice ar face acesta. Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a intrat in cap să cucerească lumea, de ce să nu? Dar in intalnirea cu prietenii, el incepe să se vadă inferior, pentru că la primul contact cu lumea n-a biruit, si se intoarce plangand la mama sa. Aceasta ii spune: "Nu puiul mamei, tu esti impărat, tu ai să cuceresti lumea!" Astfel, mama ii dă continuu sentimentul de erou. Ea nu face lucrul acesta pentru că a invătat undeva, ci pentru că il iubeste si pentru că nu vrea să-l vadă un prost. Nu stiu dacă voi ati intalnit, dar eu sunt foarte bucuros că Dumnezeu mi-a dat ocazia in copilărie să intalnesc o carte scrisă de regina Elisabeta - Carmen-Silva, sotia regelui Carol I. Acolo am găsit următoarea poezie: "De veti auzi de un erou care a cucerit războaie si in urma lui a făcut dreptate, să stiti că a avut o mamă bună;De veti auzi de un erou care a viersuit si versul lui a schimbat sensuri de viată si frumuseti si inflăcărări de inimă, să stiti că a avut o mamă bună" - si tot asa, cam vreo sapte eroi de felul acesta. Ei, mi-a plăcut enorm! Aceasta este fata pe care trebuie să o avem, să o pregătim!
Dacă este inevitabilă o intalnire intre un băiat si o fată, acesta trebuie să o cultive, să ii semene calitatea de a fi productivă din punct de vedere sufletesc - pentru că, trupeste, cum am spus, nu e o problemă. Trebuie să fie pregătită să ducă toate aceste lucruri, iar tu trebuie să o intretii cu orice chip problemele ei, să o stimulezi continuu. Ea nu se bagă in problemele tale, nici nu are cum , dacă esti o personalitate; dacă incearcă, dă gres. Ea rămane pe pozitia ei de mamă si de sotie. Am cununat odată pe cineva, si cand am ajuns la rugăciunea aceea unde preotul spune: "iar femeia să asculte de bărbat", toată lumea s-a uitat la mireasă si mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpanit ceremonia, pentru că fetita aceea a fost injosită in cel mai mare moment din viata ei. Dar am tăcut pană mi-a venit vremea la cuvant, si i-a spus: "Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai inainte, care spuneau că bărbatul este dator să-si iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeste, să nu-l asculti!" Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligatii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi intr-o iubită de la inceput, cand poti să judeci - pentru că dacă te-ai indrăgostit, nu mai judeci - niste lucruri pentru viitor, pană la sfarsitul vietii. Deci este dezavantajul celui care se indrăgosteste prost, care s-a indrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumusetea aceea grozavă a iubirii.
Credeti dumneavoastră că acest mare mester, Dumnezeu, cand a creat omul, si pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente si posibilităti extraordinare?! Femeia, tineti seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbesti la inceputul inceputurilor.
Cum cunoastem dacă e rău ceea ce facem ?
Există un instinct in noi. Odată, mă găseam la Timisoara. Nu eram călugăr, nici la manăstire nu eram, dar mă gandeam la asta. Un student la politehnică se indrăgostise de o studentă foarte urată. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era innebunit după ea. N-o cunosteam, că nu putea să pătrundă oricine pană la mine, dar el o iubea... Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urată. Dar nu există femeie urată. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare in felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate elegantă, pretuire. Atunci floarea isi arată si mirosul, si calitătile ascunse, pentru că tu ai stiut să răscolesti adancurile si ai făcut din ea ceea ce nu stia ea că este. Femeia trebuie pretuită, să stiti, pentru că mai intai ne reprezintă o femeie in impărătia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ti-e si frică să vorbesti comparand-o pe ea cu oamenii.
Cum vi se pare, preacuvioase, după experienta aceasta foarte lungă: atitudinea fată de femeie, in general, sau in relatia dintre bărbat si femeie, a evoluat inspre pozitiv sau inspre negativ ?
In general, a evoluat spre inflorire, spre pozitiv. Dar spre indurerarea momentului istoric in care ne aflăm, există si foarte multe cazuri cand femeile abia isi mai suferă bărbatii: sunt betivi, chiar necredinciosi. Au rămas in ateismul anilor trecuti si femeile se luptă din răsputeri să-i aducă si pe ei la credintă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar altii spun: "Iar te rogi, iar te inchini? Ce, te-ai pocăit? " Sunt si cazuri din acestea, dar sunt si foarte multe familii in care există intelegere duhovnicească. Insă te fură si treburile. De aceea noi, ca duhovnici si preoti, in general, ii sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreste să ai in gand: "Doamne miluieste"? Să poti să intri apoi in casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.
Credeti că fiecare om are o jumătate a lui ?
Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu esti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie intre sot si sotie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, si ea reprezintă fiinta omenească, care are calitatea calitătilor in creatia lui Dumnezeu: chip si asemănare cu El. Si de aceea l-a făcut pe om intai ca un triunghi echilateral, cu baza in sus, pentru că omul e tare in putere, apoi un triunghi echilateral cu baza in jos, care simbolizează femeia. Nu există "jumătatea mea". E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.
- El se intreba dacă există o anume fată pentru el, randuită de Dumnezeu.
Se intamplă in asa fel o intalnire, că nu te mai opreste nimic. Dar e prematur să aveti de acum astfel de preocupări, pentru că incă sunteti studenti si aveti alte treburi. Insă dragii mei, pentru preotia de maine, cu orice chip trebuie să găsiti o femeie care să vă ajute mai mult decat oricine. Trebuie să fie si instruită, pentru că foarte multe fete o intreabă pe preoteasă anumite intimităti femeiesti, mai repede decat pe preot.
Floarea stă in glastră; băiatul trebuie să umble să si-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Si apoi, voi trebuie mai intai de toate să stiti să pretuiti femeia foarte mult. Ea este o creatie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă dati seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărată. Faptul că un bărbat stie că acasă are parte de o iubire desăvarsită il face să muncească, să castige războaiele, să-si rezolve problemele.
Să stiti că femeia nu gandeste simplu. Chiar dacă nu e invătată, ea are o putere de pătrundere deosebită si e mult mai realistă decat un bărbat. Ea are incă de astăzi un sentiment pentru ziua de maine. Insă noi discutăm, rationalizăm niste lucruri, dar in iubire nu este nimic rational.
Acum, vă pun si eu o intrebare: v-au folosit cele ce v-am spus ?
Tinerii vor să fie liberi, pun foarte mare pret pe libertate si au initiativă. As vrea să vă intreb: in relatia noastră cu gradele bisericesti, cu episcopii, de exemplu limbajul nostru trebuie să fie personal, sau trebuie să vorbim de la institutie la institutie ?
Vorbiti in numele institutiei pe care o reprezentati, dar vorbiti de la om la om. Cel cu care vorbiti reprezintă Biserica, asa că adoptati o atitudine smerită nu pentru a obtine un răspuns, ci ca să-l inspire pe el Dumnezeu să vă dea un răspuns. Aceasta depinde si de pozitia celui care cere lucrul acesta de la un profesor, de la un părinte, etc. Pozitia ta trebuie să fie smerită, cinstită sub orice chip. Nu există libertate fără o inimă cinstită, ci doar un fel de a te juca cu ziua de astăzi asa cum te-ai jucat si ieri.
Cand vă adresati trebuie să cunoasteti si formulele de rigoare: "Inalt Prea Sfintite Părinte", asa se vorbeste de la episcop in sus; dar asta se ?nvată usor. De pildă: "Inalt Prea Sfintite Stăpane, venim cu inima smerită să vă intrebăm unele lucruri. Dacă se poate, iertati-ne că v-am deranjat". Trebuie să stiti să faceti introducerea, ca să prindă omul curaj, să-i dai putere de cuvant. Cuvantul nu este al lui; in parte, este si al tău, pentru că l-ai cerut cu smerenie si sincer.
Doi insi s-au dus la un părinte să-i ceară sfat mantuitor, fiincă aveau fiecare c?te o neputintă. După ce au vorbit cu părintele, unul a zis: "I-am spus si m-am eliberat de acea neputintă". Celălalt a zis: "Eu i-am spus, mi-a spus ce să fac, si nu m-am eliberat". "Dar cum i-ai spus? " "Părinte, am nevoie de lucru cutare". "Măi, uite cum am făcut eu: am căzut la picioarele lui, cu fata la pămant, si l-am rugat: "Părinte, fă rugăciuni ca să mă izbăvească Dumnezeu de neputinta mea"". Prin urmare, puterea nu e a lui, ci a lui Dumnezeu, si felul tău de a o cere contează. Părintele n-avea nevoie să-ti dea tie sfaturi, ci tu aveai nevoie să le iei. Intotdeauna, dacă te duci să ceri un sfat, nu e o flatare pentru cel la care te duci.
Apoi, trebuie să stiti că metanie se face numai la episcopi, nu si la preoti. Si să nu vă inchinati; nu se fac inchinăciuni decat la icoane. Trebuie să se vadă că sunteti totusi cunoscători.
Asadar, purtati-vă smerit. Dacă cel la care mergeti vă respinge, voi să fiti la fel ca un caine pe care il gonesti si apoi, dacă il chemi, vine la loc. Asta ca să-l puteti castiga. Bineinteles, depinde si pentru ce vă duceti. Eu de multe ori i-am spus episcopului nostru ("PS Lucian al Tomisului " n.r.), pentru că i-am fost duhovnic pe vremea cand era elev la seminar, să nu tină cont de lingusiri; acestea sunt cele mai scarboase inaintea lui Dumnezeu. Dom`le, prezintă-te cu ce ai tu; nu-ti strica libertatea ca să castigi bunăvointa cuiva pentru un scop material sau orice alt scop.
Problema divină e o problemă de mare cinste interioară. Au fost sfinti trăitori nestiutori ! nici "Tatăl nostru" nu stiau ! care stăpaneau natura fiindcă erau cinstiti. Si o exemplificare si mai plastică: intr-o manăstire, staretul a văzut un călugăr mergand pe sus si si-a zis: "ăsta are o lucrare". După ceva timp, l-a văzut mergand pe pămant. Si-a zis: "Să stii că ăsta si-a pierdut lucrarea". L-a chemat si l-a intrebat: "Cum te rugai tu inainte? " "Doamne, nu mă milui pe mine, păcătosul, Doamne, nu mă milui pe mine păcătosul. Si m-am scăpat si am zis in biserică, tare, si m-a auzit un părinte si mi-a zis: "Mă, să nu mai zici asa! Zi Doamne miluieste-mă!", si de-atunci zic asa". Si staretul i-a zis: "Să zici tot ca ?nainte". Adică nu este vorba de stiintă aici. Acela era sincer, ii plăcea lui Dumnezeu această sfantă simplitate. Oricine ai fi, orice diplome ai tine in buzunarele tale sau in capul tău, dacă inima nu este cinstită nu acumulezi, si sigur nici libertate nu ai. Credeti voi că dracul e liber? Nu! E cel mai muncit, pentru că nu e in Hristos. Mai mult, e declarat dusmanul lui Hristos. Asa că nu vă temeti de el; e tolerat, nu e o putere. Asadar, nu există libertate decat in adevăr, si adevărul este Hristos, Calea si Viata.
Intai de toate, in nenorocitul ăsta de moment istoric suntem aglomerati toti. Odată, un episcop care se dusese intr-o vizită canonică i-a intrebat pe cei de-acolo: "Ei, cum merge pe-aici? " "Prost, Prea Sfintite, prost. Acum ati mai venit si Sfintia Voastră..." Deci, toată lumea e aglomerată. In viată trebuie să cunosti si o tactică de luptă , să-ti determini cu precizie pozitia ta, a dusmanului cu care lupti, a distantelor. Fiind intrebat care păcate sunt cele mai primejdioase, Sfantul Antonie spune: "Mandria, lăcomia, curvia ! toate acestea sunt". "Dar care este cel mai primejdios dintre ele? " "Păcatul care este cel mai aproape de tine, acela este cel mai primejdios". Prin urmare, avem nevoie să stiu distanta, să stiu unde să-l lovesc. Dacă cineva vrea să mă omoare, nu mă lupt cu cel care i-a poruncit să mă omoare, ci opresc mai intai mana care mă loveste, si apoi mă judec cu celălalt.
In cazul in care eu merg si cer sfat episcopului, dar neputinta mea mă face să-l clevetesc, pentru că sunt tulburat de cele ce mi-a spus, ce să fac?
Dacă te-ai dus să ceri un sfat la un episcop al lui Dumnezeu, răspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop. Dacă nu ti-a convenit, atunci să stii că pe Dumnezeu l-ai clevetit. Deci duceti-vă ca la omul pe care Dumnezeu il tine acolo. Nu ne interesează faptele lui; nu ne interesează că bem vin dintr-un pahar de pămant sau de cristal, vinul e tot vin. Harul e har, si nu pentru vrednicie stă el acolo, ci pentru harul pe care i l-a dat Dumnezeu, iar noi la harul acela trebuie să apelăm. Dumneata te duci să ceri un cuvant de folos, să te salvezi, si mai rău te complici judecandu-l. A judeca pe cineva, cu atat mai mult un cleric si cu atat mai mult un arhiereu, este foarte grav, pentru că acest arhiereu cate lucruri binecuvintează si salvează? ! Imi pare rău că sunteti stăpaniti de această temere fată de mai-mari.
Cel care a pus intrebarea e student la Arte Plastice, vine de la Bucuresti; este iconar si pictor de frescă bisericească. In plus, relativ proaspăt căsătorit cu o doctorită. Eu as intreba, in locul lui, ce i-ati spune unui iconar căsătorit cu o doctorită ?
Cine a castigat, doctorita sau matale? Depinde de educatia fiecăruia. As vrea să vă propuneti să faceti din doctorita aceasta si o doctorită de suflet, pentru că dintre toate meseriile, problema duhovnicească se aseamănă foarte mult cu misiunea unui medic, pentru că si acesta merge pe o psihologie dincolo de cuvinte. Să vă spun un caz. Ati auzit si dumneavoastră de Clamenceau; a fost un om de stiintă francez care a creat o epocă in vremea lui, dar care era ateu. Pe acest Clamenceau l-a călcat o masină si, desigur, a apărut o editie specială: "Marele Clamenceau lovit", "Marele Clamenceau internat la spitalul cutare, ingrijit de doctorul cutare", care informa lumea in acesti termeni la superlativ. A scăpat din accident acest Clamenceau si a spus asa: "Domnule, pe mine nu doctorii acestia m-au făcut sănătos, ci o asistentă care s-a ocupat de mine, dar de care n-a vorbit nimeni, nici un ziar". In acest timp, un alt mare om de stat si scriitor a fost si el călcat de o masină, si a vrut să fie dus la un spital unde erau călugărite. "Dar cum, dumneavoastră, care erati...?!" "Treaba voastră ce credeti, eu vreau să mă fac sănătos".
Vedeti, mana aceasta catifelată a doctorului, plecată de la porunca inimii... Stiti dumneavoastră cată nevoie are omul bolnav să fie intărit? Pentru că foarte-foarte mult depinde de el vindecarea, nu numai de altii. Ce să-ti facă doctorii, dacă tu nu crezi deloc? Si nu numai un simplu doctor, ci si Stăpanul nostru, Dumnezeu. Nu poate să te mantuiască, domnule, fără participarea ta. Ti-a dat atat de multe lucruri dumnezeiesti in tine ca să-L ajuti pe El să te mantuiască. Pentru că El ne-a creat si pentru că ne iubeste foarte mult, doreste să ne mantuiască. Si atunci, iubindu-ne, il ajutăm să ne m?ntuiască nestand pe loc. |
acatiste [0]
Scrisoare de dragoste a tatalui 