|
Categoria : declaratii - Subcategoria : dragoste-declaratii
|
Ce vreau eu ? De la o fata
 In zilele in care ploua nu am chef sa ma dau jos din pat. Dar trebuie. Deci ma trezesc iar pe strada , in cartierul meu cenusiu si un pic…murdar. Intr-o zi la o cafea, ma uitam pe geam la blocul de vis-a-vis si m-am gandit : de fapt ce ma tine aici? Nu mai este nimeni care sa-mi zica cum sa stau, sau unde, sau cat sau… Ia gandeste-te putin, mi-am zis. A doua zi, cand m-am trezit, tot ploua, dar m-a ridicat din pat. Era o idee noua…Ea m-a dat jos din pat in dimineata aceea. Nu, din cartier nu m-am mutat, prietena nu m-a mai cautat, nu mi-a iesit nici un inger in cale dar…am inceput sa vad lucrurile altfel. Blocul din fata l-am vazut galben portocaliu, ca oul de rata…Si mi-am adus aminte de cartile pe care le coloram cand eram mic…Le coloram in roz…Vorba ceea : si printre daltonisti exista oameni care vad lucrurile-n roz…Si mi-am adus aminte ce simplu era sa fiu fericit. Ia gandeste-te putin, mi-am zis, poate ca visul tau e sa ai culoare in tot ce te inconjoara. Poate tu nu poti visa un loc in Parlament, o Skoda la scara, un cont Euro in Elvetia dar poti visa colorat…Sunt sigur ca si altii au visul meu…Tu il ai ? Si tie iti place sa colorezi viata? Tu la ce visezi ?
Si acum…sa trec la ce visez eu…Eu visez la iubire…Da…I-U-B-I-R-E. Ma intreb cateodata…in „visul meu” daca iubim cu adevarat sau doar ne atasam, ne identificam sau devenim dependenti de persoana pa care o “iubim”? Este dragostea noastra libera si neconditionata sau este amestecata cu anumite nevoi, conditii sau dorinte? Ce este dragostea neconditionata? Este posibil sa cultivam o astfel de dragoste? Care este diferenta dintre dragoste si atasament si de ce nu, sex ?
Ma simt - si risc sa spun, ne simtim - atrasi si uimiti de povesti – cavaleri in armuri omorand balaurii pentru a cuceri inima tinerei domnisoare, printi cautandu-si printesele. Nu este deci de mirare ca si in randul copiilor, baieteii urmaresc fetitele, deoarece conform povestilor exista rasplata suprema: odata prinsa, vor trai fericiti pana la adanci batraneti…
Problema asta cu dragostea...o poti intoarce pe toate partile si raspunsuri tot nu gasesti usor. Noi ca natiune, noi ca indivizi, noi ca perechi si pur si simplu „noi” suntem complicati.
Singurul lucru care ma intristeaza este ca sunt prea tanar ca sa nu ma indrept catre nimic. Daaaaaaaaa….veti spune liceu. Va spun si eu replica : l-am terminat cu 8,50 si acum veti spune voi…facultate si eu : sunt anul II la o facultate de prestigiu, dar cu iubirea mea cum ramane? Este prea mare responsabilitatea ca sa las pe altul sa iubeasca in locul meu… si culmea….apare „ea”. Astea…Pardon „acestea” ma enerveaza ! Nuuuuu! Nu fetele! Ci conjuncturile care nu inceteaza sa ma uimeasca. M-am indragostit nebuneste de o fata…dar nu ma voi opri asupra ei, prefer sa o tin pentru mine, vreau sa vorbesc despre…”o fata” in general, sau in particular, „o fata” care o vreau pentru mine.
Voi da scurt o caracterizare, voi gandi pentru inceput intr-o ideea mare…Aceea ca eu caut un anume tip de iubire…Sa luam un exemplu : Multe ar vrea sa mearga alaturi de mine in masina mea luxoasa, dar ceea ce-mi trebuie este cineva care sa fie dispus sa ia autobuzul alaturi de tine cand aceasta se strica. Intrebare la intrebare : se ma gaseste asa ceva ? Unde?
Din pacate, eu sunt unul din ‘ceia care au ramas fidel ideii de Dumnezeu, de iubire, de frumusete, de respect…Romantismul nu l-am uitat acasa, ci mereu l-am purtat la piept, sa il aplic cu cine trebuie si cu cine merita…Deseori se intampla ca inima sa ti-o ia chiar persoana care nu are nevoie de ea…si te intrebi mahnit : trandafir sau drog ? Ce sa-i dau unei fete ? Iubire sau bani ? Fiecare are un drum personal, un drum al sau... Chestia asta, mi se pare un fel de ... filozofie de buzunar, foarte practica, care te scuteste de multe dureri de cap. Eu cred ca venim de undeva, ca trebuie sa traim in fiecare zi de parca ar fi ultima si tot asa. Desi am spus mai devreme, inca nu m-am convins daca ne nastem cu un traseu in mana, daca unii primesc o autostrada sau altii o poteca...Nu....Nimic nu este intamplator. Ma pasioneaza atat de mult acest nimic, faptul ca nu poti sti ce va fi maine, incat incerc tot timpul sa ma trezesc zambind...cu gandul ca va trebui sa zambesc si sa incerc sa raspund la banalele mele intrebari : de ce lumina e alba, ce-a fost mai intai, oul sau gaina, cererea sau oferta ? Eu sau tipa care m-a facut sa o iubesc ?
Candva visam si eu (acum vreo luna ...cred) sa merg la brat...nu cu tipa trasnet care vinde placeri prin camin, ci cu tipa de care m-am indragostit, pentru care nu bateau multe inimi, dar batea a mea... Dar cum sa-i fi atras atentia chiar eu ? Ma priveam minute in sir in oglinda si incercam sa ma vad prin ochii ei. Ce vedeam ? Un tip obisnuit. S-ar fi uitat ea oare la un tip obisnuit? De ce nu ? Credeam cu tarie (SI CRED) ca am o sansa in aceasta crunta batalie a castigarii inimii. Si am pornit la drum…M-am inarmat cu cele mai ortodoxe metode (cei drept aveam si un condom in portofel uitat de vreun an de zile), cei mai faini, blugi, cea mai scumpa camasa (pe care am cheltuit mancarea pe o luna), deodorantul cel mai rafinat, am invartit cu dexteritate betele de tobe care imi poarta noroc, nu am uitat nimic din ceea ce aveam in minte si din ceea ce mi-ar fi putut aduce victoria corecta si sigura.
Prima batalie s-a dat pe cinste si am razbit…furasem un sarut si eram cel mai fericit…De aici au pornit incertitudini. Timpul s-a oprit, pamantul a stat in loc, rasuflarea mi s-a taiat…si castigasem … iar dar totodata parca pierdeam… Credeam ca am invins dar iluzia, visul despre care vorbeam la inceputul acestei povestiri, se ruina in momentul in care am fost trecut pe pauza… Forma subtila sau premergatoare unei despartiri greoaie si iminente sau a unei iubiri neasteptate. Pierdusem batalia…dar nu razboiul
Acum…e toamna. E poate ultima toamna pe care o petrec asa. Vreau sa devin adult daca nu cumva am devenit. Dupa „pauza” strazile imi par la fel, cerul se dezvaluie in aceleasi culori, masinile merg in acelasi sens. Si totusi, ceva nu mai e la fel. Este o persoana care ma priveste cu mai putin interes…deci…schimbarea s-a produs…la curs!
Am ajuns la capat de drum, inima imi spune ca vrea sa fiu iubit asa cum sunt, nu pentru camasa scumpa, nu pentru blugii mei beton de gry, nu pentru frizura mea teapana, ci pentru ca am suflet care poate fi iubit si, de ce nu, chiar si pentru lipsurile si indaratnicirile mele (accent de brailean, cum mi se reproseaza). Nu vreau ca cele doua cuvinte magice (te iubesc) sa fie rostite de tipa asta sau de orice alta tipa de oriunde cu fund bombat si cu sani plini care inteapa bluza…fiindca daca nu-s adevarate, sentimentele se risipesc…
Realizarile profesionale vor fi doar incununarea muncii si nu o lupta incrancenata ca sa arat ca sunt cel mai bun. Nu ma voi ascunde sub bancile facultatii cand imi va fi greu…Voi spune si altora cum sa isi asculte inima, iar daca asta insemna drumul spre maturitate, atunci ma bucur ca drumul anul I, m-a condus spre ea…
In ziua de astazi, mediocritatea a ajuns la rangul de tel…De ce sa riscam totul….chiar totul pentru o iubire, o himera , sa implinim un vis al nostru, sa fugim…asa in lume…macar in vis, cand putem, sub povara lui „e prea complicat” sa ne amagim cu nimicuri…cu prea putin…Ma bucur ca am descoperit un tel…Acela de a iubi visul si de a-l implini…Orice ar insemna aceasta…
Si revin la intrebarea din primul paragraf ? Tu cititorule, la ce visezi ?
Nu uita…mai draga
Tu faci viitorul !
Punct. Si acum, hartia pe care am facut aceste insemnari, trebuie sa miroasa frumos… |
|
|
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nume: Alexandra
Email: al3xandra_radu@yahoo.com
Comentariu: Buna.Ma numesc Alexandra si am 19 ani.Sincer, pot supune ca am fost impresionata de cuvintele tale.Este foarte adrevarat ca in ziua de azi este cam greu sa-ti gasesti jumatatea(acea persoana care sa te iubeasca indiferent de starea materiala,care sa-ti daruiasca cele mai frumoase clipe din viata ta,sa te protejeze,sa te inteleaga,sa-ti ofere acea iubire neconditionata,sa se daruiasca pe sine celui pe care il iubeste).Te inteleg foarte bine si spun acest lucru deoarece stiu ce inseamana sa iubesti si sa nu fi iubit.Eu am visat mai mereu la o iubire perfecta,dar am realizat ca acest lucru este utopie.Dar cu toate acestea TREBUIE sa iubim,deoarece fara iubire am fi seci.Cand iubesti totul se transfigureaza :tu,viata,ceilalti,natura.Imi permit sa-ti dau un sfat prietenesc "Iubeste si nu regreta daca nu vei fii iubit de acea persoana,deoarece nu trebuie sa-ti para rau,caci iubirea iti da aripi pentru a transcede lumea!"pa.Mi-a facut placere sa-ti citesc pagina.
|
|
|
|
cerere-in-casatorie [4]
Pentru tine...! 