|
Tu & ploaia
Tu & ploaia
Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari, pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul... Sunt totul si, totusi, nimic...
Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau?
Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi; Iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine...
Gandeste-te la mine: fii pamantul meu, lasa-ma sa fiu ploaia ta...
|