|
Aptitudinea muzicala
Nu exist? popor care s? nu cunoasc? sau s? nu fi cunoscut muzica, fie ?ntr-o form? simpl?, fie ?ntr-o form? evoluat?, ca efect al unei cultiv?ri sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor p?n? la marile crea?ii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanim?, prin caracterul ei ?n?l??tor, prin emo?iile intense pe care le declan?eaz? ?n sufletul omului. Ea este una dintre cele mai r?sp?ndite arte,produc?nd r?scoliri ad?nci sau emo?ii ?n?l??toare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treapt? superioar? de cultur? ?i civiliza?ie, ci ?i celui care are de parcurs un drum lung de parcurs p?n? s? ajung? la acest stadiu. Omul a c?ntat ?ntotdeauna, fie ?n orele de odihn?, fie ?n cele de munc?, manifest?ndu-?i at?t st?rile suflete?ti de natur? afectiv?, c?t ?i preocup?rile, g?ndurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realit??ii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri ?i ?nlan?uiri de sunete ingenios armonizate.
Aptitudinea muzical? este o ?nsu?ire a personalit??ii care face posibil? efectuarea cu succes a activit??ii muzicale. O persoan? cu aptitudine muzical? manifest? interes ?i ?nclina?ie deosebit? pentru muzic?, fredoneaz? melodii, c?nt?, ?nva?? cu u?urin?? c?ntecele auzite, manifest? dorin?a de a cunoa?te c?t mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical const? ?n dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate ?i capacitate creatoare. C?nd o persoan? reu?e?te s? creeze muzic? original?, cuceritoare, r?scolitoare, exprim?nd idei, sentimente ?i dorin?e profund umane, suntem ?n prezen?a unui evident talent muzical. Unii oameni r?m?n la stadiul aptitudinii muzicale, pe c?nd al?ii, depun?nd o munc? intens? ?i sistematic?, devin talente muzicale, creatori.
Nu orice crea?ie indic? ?ns? prezen?a talentuli muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate ?i profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri ?i n?zuin?e nobile.
Care sunt indicii aptitudinii muzicale ?i ai talentului muizical? ?i aici trebuie s? remarc?m faptul c? aptitudinea muzical? este o combina?ie specific? de ?nsu?iri senzoriale, intelectuale, afective ?i volitive.
Din punct de vedere senzorial este necesar? o bun? acuitate auditiv?, datorit? c?reia s? se poat? percepe ?n?l?imea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia ?i timpul. Acuitatea auditiv? se caracterizeaz? printr-un prag al sensibilit??ii sonore ?i al celei diferen?iale sc?zute, adic? prin capacitatea de a percepe cele mai fine ?i mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoan? care dispune de un organ auditiv bun d? dovad? de ?nzestrare muzical?. ?ntr-o clas?, foarte mul?i elevi se remarc? printr-un auz foarte fin, capabili de a diferen?ia sunetele aparatelor de fizic?, vocile colegilor etc., f?r? ?ns? a fi ?nzestra?i muzical. Aceasta ?nseamn? c? numai simpla percepere a sunetelor nu e suficient?, ci este nevoie ?n plus ?i de o ?n?elegere a lor. Se ?tie c? Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a ?mpiedicat s? compun? cele mai frumoase simfonii, din cauz? c? dispunea de o ?nalt? ?n?elegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea ?n minte, adic? ?n auzul interior. Aproape to?i cercet?torii aptitudinii muzicale vorbesc de existen?a unui auz exterior ?i a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele ?i melodiile de afar?, iar prin cel interior cele care se elaboreaz? ?n minte sau cele care ni le reprezent?m. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistic? s? nu ?nceteze odat? cu apari?ia surzeniei, ci s? se desf??oare ?n condi?ii creatoare tot at?t de des?v?r?ite ca ?n trecut.
?n?l?imea unui sunet este determinat? de frecven?a sau num?rul de vibra?ii pe secund?. Sunetul cu o frecven?? mare este ?nalt, iar cel cu o frecven?? sc?zut? este jos. Pentru o persoan? cu aptitudine muzical? este absolut necesar? capacitatea de a diferen?ia sunetele dup? ?n?l?ime, nu numai extremele, care se percep u?or, ci ?i sunetele foarte apropiate, cu mici diferen?e ?ntre ele.Intensitatea sau t?ria unui sunet depinde de amplitudinea undelor sonore. Pentru ca un sunet s? poat? fi perceput, trebuie s? ?ndeplineasc? at?t condi?ii de frecven??, c?t ?i de t?rie sau amplitudine. Un sunet perceptibil ca frecven??, dar cu amplitudine sc?zut? nu produce senza?ie auditiv?. Un bun organ auditiv distinge clar intensitatea sunetelor.
Ritmul muzical este capacitatea "de a tr?i activ, motric muzica, de a sim?i expresivitatea emo?ional? a ritmului muzical ?i de a-l reproduce cu exactitate". Orice crea?ie muzical? are un ritm al ei specific, ?ntocmai ca ?i versurile unei poezii. Cel dotat muzical percepe u?or acest ritm, la ?nceput spontan, dar pe m?sur? ce experien?a muzical? se ?mbog??e?te, perceperea se face pe baza unor norme de care trebuie s? se ?in? seama. Perceperea ritmului u?ureaz? substan?ial ?n?elegerea structurii melodice a unei compozi?ii muzicale. Aproape to?i cercet?torii admit ritmul ca o component? a aptitudinii muzicale.
Armonia este un alt element component al aptitudinii muzicale. O melodie, un acord sunt formate din numeroase sunete ?ntre care exist? o concordan?? concomitent?. Perceperea armoniei ?nseamn? perceperea concomitent? a mai multor sunete dintr-o melodie sau dintr-un acord. Cel ?nzestrat cu aptitudine muzical? ??i d? seama cu u?urin?? ?i exactitate de elementul dizarmonic ap?rut ?ntr-o unitate melodic?, ale c?rei componente se ?mbin? perfect.
Tot a?a de important? este ?i perceperea timpului sau duratei unui sunet melodic. Unele sunte sunt mai scurte, altele mai lungi, unele se surprind ?n inspira?ie, altele ?n expira?ie. Perceperea duratei sunetelor este o condi?ie a muzicalit??ii.
Din punct de vedere intelectual este necesar? ?nprimul r?nd o inteligen?? vie, activ?, rapid?. Muzica nu e un mozaic de sunete disparate, ci o structur? de sunete legate prin ?n?eles. Ea exprim? idei, sentimente, dorin?e, idealuri, aspira?ii; cel ?nzestrat
le ?n?elege, iar pe o treapt? superioar? de formare le poate exprima cu profunzime ?i veridicitate. Inteligen?a ?nseamn? prinderea raporturilor dintre lucruri ?i fenomene, iar ?n muzic? ?ntre sunete ?i idee, sentiment etc.
Memoria, mai ales memoria auditiv?, este de asemenea o component? necesar? a aptitudinii muzicale. Execu?ia dup? auz a melodiilor este un indiciu al aptitudinii muzicale, care ajut? la depistarea timpurie a acesteia. Copiii ?nzestra?i muzical, ?ndat? ce aud o melodie, ?ncep s? fredoneze anumite fragmente care i-au impresionat mai puternic, iar dup? c?teva perceperi repetate o redau ?n ?ntregime.
Tot a?a de important? este ?i memoria vizual?, ?n special la actorii de oper? care ??i reamintesc locul din partitur?, ori asociaz? melodia cu anumite elemente ale decorului, cu textul etc. Nu se neglijeaz? nici memoria motric?, actorul c?nt?re? trebuind s?-?i aminteasc? gesturile, mi?c?rile, locul de deplasare pe scen?.
Prin imagina?ia creatoare se elaboreaz? cele mai ingenioase asocieri, muzicianul av?nd posibilitatea de a unifica ?ntr-o structur? melodic? sunete variate cu o mare putere de influen?are. Adev?ratele talente muzicale se caracterizeaz? printr-o puternic? for?? creatoare. Trebuie remarcat faptul c? talentul muzical nu presupune numai o activitate componistic? adic? elaborarea de lucr?ri muzicale (opere, muzic? simfonic?, muzic? u?oar? etc.) ci ?i o interpretare original?. Marii interpre?i de muzic? sunt mari talente muzicale, deoarece interpret?rile lor sunt adev?rate crea?ii, ?tiind s? introduc? totdeauna specificul personalit??ii lor, f?r? a neglija ?ns? partitura. Foarte adesea marii compozitori sunt ?i mari interpre?i, cum a fost cazul lui Haendel, Beethoven, Mozart, Weber, Chopin, Liszt, Musorgski, George Enescu etc.
Arta interpretativ? se manifest? pe dou? laturi: c?nt?re? ?i dirijor. C?nt?re?ii cu talent deosebit se disting printr-o mare for?? emo?ional?, printr-o profund? ?n?elegere a ideii cuprinse ?n opera interpretat?.
Din punct de vedere afectiv persoana ?nzestrat? muzical se caracterizeaz? prin sensibilitate deosebit?, adic? prin tr?irea puternic?, de o mare intensitate a muzicii, sim?ind nevoia de a percepe ?i a avea emo?ii c?t mai variate ?i mai profunde. Talentul muzical dispune ?n plus de o for?? neobi?nuit?, de influen?are, declan??nd ?n sufletele ascult?torilor st?ri emo?ionale foarte intense. Sensibilitatea muzical? este ?ns? asociat? cu ?n?elegerea con?inutului de idei al partiturii sau al frazei muzicale, muzica fiind o modalitate superioar? de a exprima idei, sentimente, idealuri. Ascult?torul r?m?ne indiferent, rece la interpretarea unui c?nt?re? lipsit de sensibilitate ?i se entuziasmeaz? atunci c?nd acesta reu?e?te s?-?i transmit? fluidul s?u afectiv. Acela?i lucru este valabil ?i pentru dirijor, care cucere?te ?i entuziasmeaz? publicul. St?p?nind perfect partitura, p?trunz?ndu-i sensul, el ?i d? o nou? via??, domin?nd ?n acela?i timp orchestra cu prestigiul ?i autoritatea sa.
La apari?ia interesului pentru muzic? un rol determinant ?l are ?n primul r?nd mediul familial. A?a de exemplu ?n familia lui George Enescu c?ntul era practicat cu pasiune ?i seriozitate. Str?bunicul s?u, Enea Galin, fusese preot, dotat cu o voce splendid?, iar mama b?iatului c?nta minunat, acompaniindu-se cu chitara. La influen?a mediului familial ?i ?col?resc se adaug? adesea ?i c?te o ?nt?mplare, cum a fost cazul lui George Enescu, care la v?rsta de numai trei ani ?nt?lne?te un taraf l?ut?resc ?n ?mprejurimile Caracaliei, sat vecin cu Liveni, l?s?ndu-i o impresie puternic?. Interesul ?ns? nu se consolideaz? dec?t prin munc?, prin perseveren??. A?a se explic? de ce George Enescu la v?rsta de 13 ani termin? Conservatorul din Viena, sub ?ndrumarea profesorului Hellmsberger, la 16 ani apare ?n concert la Paris ?n calitate de compozitor cu "Poema rom?n?", la17 ani scrie "Sonata a II-a" pentru vioar? ?i pian, iar la 18 ani scrie un "Octet" pentru 4 viori, 2 viole ?i 2 violoncele.
Lipsa de perseveren??, cu toat? ?nzestrarea duce la ratare sau la crea?ii minore. ?n aceast? privin?? este ilustrativ un caz descris de Revesz, care a urm?rit evolu?ia unui copil de la 5 p?n? la 13 ani. Astfel, la 7 ani dispunea de un auz absolut, reu?ind s? descompun? aproape f?r? gre?eal? un acord, transpunea perfect acorduri polifonice ?n orice tonalitate, citea cu u?urin?? partiturile ?i transcria pe note, putea s? c?nte pe dinafar?, dup? c?teva repet?ri, o serie de sonate de Beethoven, fugile lui Bach, compozi?ii de Schuman. La 8 ani a compus o serenad?, la 11 ani a prezentat ?n public, cu mare succes, Concertul ?n mi bemol major al lui Beethoven etc. Cu toate acestea el nu a ajuns un veritabil talent muzical, ci, din cauza lipsei de perseveren??, s-a pierdut.
Dintre toate aptitudinile, cele muzicale apar cel mai de timpuriu. A?a de exemplu Mozart ?i Haydn manifestau aptitudinile muzicale de la v?rsta de 2-3 ani; Mozart compune un menuet la5 ani, George Enescu compune tot la 5 ani "P?m?ntul rom?nesc", iar la 11 ani, se distinge printr-o bogat? activitate de compozitor. Sunt ?ns? ?i cazuri de mari compozitori ale c?ror aptitudini muzicale au ap?rut mai t?rziu, ca de exemplu Wagner, Beethoven, Cezar Franck etc., fapt care dovede?te c? niciodat? nu e prea t?rziu pentru dezvoltarea aptitudinilor.
Nu trebuie uitat ?ns? c? marile talente muzicale nu sunt produsul exclusiv al ?nzestr?rii native, ci mai ales al unei munci ?ncordate ?i perseverente. George Enescu obi?nuia adesea s? spun?: "?n muzic? este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% este munc?", prin acel "30% talent" ?n?eleg?nd ?nzestrarea nativ?, care reprezint? un procent mult mai mic dec?t munca (70%), iar renumitul violonist ceh Jan Kubelik (1880-1940) afirma c? "muncind 18 ore pe zi, timp de 20 de ani, po?i ajunge celebru", fapt ce trebuie interpretat ?n sensul c? munca este izvorul cel mai profund al adev?ratului talent muzical.
Bibliografie: ?tefan Zisulescu - "Aptitudini ?i talente"
Autor: George
escoala.ro |
articole-diverse [178]
Rochie mireasa 