De-a lungul istoriei s-a scris enorm despre iubire, un subiect care continua sa ramana neelucidat. Bogatia informationala formata in jurul acestui nucleu conceptual ne face sa ne intrebam, pe buna dreptate, daca o astfel de tema va putea fi vreodata clarificata. Autorii de teme sentimentale inclina mai mult sau mai putin catre o anumita definire specifica.

In literatura genului si in opinia publica si-au facut loc cateva tendinte.

1. Iubirea este sex (Love is sex)

O astfel de opinie este foarte raspandita. Romanele de dragoste sunt cele care o intretin cel mai mult. Intr-o astfel de acceptiune, mai devreme sau mai tarziu, aspectul tactil devine dominant. Protagonistii cred ca satisfacerea simturilor le va astampara setea de iubire, aducandu-le implinirea.

La aceasta opinie populara adera si cei care sunt preocupati cel mai mult de aspectul emotional al iubirii, aducandu-le multumirea superficiala ca li se ofera ceva facil, iubirea tactila fiind cea mai la indemana.

Totusi, ulterior, viata infirma faptul ca iubirea ar fi doar sex. Partenerii casatoriti, care au prilejul de a-si satisface iubirea prin sex, oricat de mult doresc, nu pot spune ca au gasit stabilitatea cuplului exclusiv prin activitatea sexuala reusita.

Omul realizeaza ca exista un mister al sexualitatii, generand o alta judecata, ideea ca iubirea ar fi o taina.

2. Iubirea este o taina (Love is a mistery)

Este credinta cea mai vehiculata in crestinism, in definirea iubirii. Propozitia are cu adevarat incarcatura spirituala, dar din nefericire se opreste aici. Aspectul de mister nu este elucidat, lasand la indemana credinciosului sa-l descopere, cumva.

Cei care pornesc sa afle taina iubirii, in acceptiunea crestina, pe parcursul cautarii ajung in cele din urma la sentimentul vinovatiei si al pacatului. Reconcilierea dintre misterul iubirii, ca definitie data de crestinism  si doctrina pacatului actului sexual prin care omenirea a cazut in dizgratie (vezi povestea Evei si a sarpelui din Biblie) este imposibila. Concluzia la care ajung cautatorii din aceasta directie devine evidenta: pacatul actului sexual nu poate fi un mister.

O astfel de libertate de introspectie poate duce oriunde. Cei care se aventureaza pe un astfel de drum sfarsesc rataciti pe cai laturalnice, fara repere.

Inspirat de ideologia crestina a generozitatii totale, exista conceptia ca iubirea este o daruire neconditionata.

3. Iubirea este o daruire neconditionata (Love is unconditional surrender)

Este iluzia vehiculata de cei/cele care ajungand la capatul puterilor de a mai trai iubirea visata, fiind in stare sa ofere totul, sa-si inlature si ultimele rezerve, de autoprezervare, in speranta ca iubirea li se va implini.

La suprafata rationamentele par ca duc la rezolvarea dilemei. „Daca ofer totul, mi se ofera totul. Nu tin nimic pentru mine, astfel ca Dumnezeu ma va rasplati.” isi spune cel/cea  ce crede in iubire neconditionata.

Dar, in realitate, o astfel de practica este ca semnarea unui cec in alb. Celui caruia i se ofera o astfel de ocazie poate trece pe cec oricat doreste. Intr-o astfel de situatie se asteapta reciprocitate, dar viata este cu totul alta. Putini sunt cei care raspund pozitiv la astfel de gesturi. In cele mai multe cazuri astfel de metode de a implini iubirea sfarsesc in suferinta. Neconditionarea in iubire nu poate functiona fara ca cei implicati sa posede un nivel inalt de constiinta.

Opus unui astfel de crez este conditionarea in iubire, aparenta ca ea sa fie un rezultat al satisafacerii altor nevoi, in deosebi a celor materiale.

4. Iubirea trece prin stomac (Love takes into account the welfare)

Este o vorba popular raspandita, cu multiple consecinte, mai cu seama privind incheierea unor casatorii rentabile. La o astfel de imaginatie adera in general parintii cuplului, ei vorbind din proprie experienta. Sunt cei care probabil s-au casatorit din dragoste, prin care au inteles sex, iar viata de mai tarziu le-a infirmat opinia.

Cei maturi, dupa esecul iubirii catalogata ca sex, cad usor in latura materiala, emotiile sexuale, pe care acum nu le mai pot trai datorita tocirii simturilor, sunt inlocuite cu senzatii gustative. Prin urmare, cred ei, iubirea trece prin stomac, astfel ca urmaresc in prieteniile barbat-femeie, ca aliantele ce se fac intr-un mod avantajos sa aduca implinirea materiala pentru amandoi.

Aceasta perspectiva are priza la public, deoarece, pe parcursul vietii, cei care nu pot accesa aspectele calitative ale iubirii cad in mod invariabil in experientele gustative.

5. Iubirea este o reactie chimica (Love is a chemical reaction)

Este formularea stiintifica si logica. Ea a prins radacini datorita veridicitatii stiintei. Tratata ca o stare psihologica, iubirea este o reactie a anumitor stari chimice ale creierului; felurite comportari ne predispun la anumite acte care pot fi numite stari de iubire.

Trebuie observat cu atentie ca un astfel de crez in iubire elimina aspectul emotional. Iubirea ca reactie chimica nu poate explica partea de trairi sufletesti ale protagonistilor. In cel mai bun caz, persoana indragostita, fiind in faza care da simptome de instabilitate sau boala, poate lua un medicament, schimbandu-si astfel chimismul organismului.

Multi oameni care traiesc stari de iubire pe care nu le mai pot controla apeleaza la astfel de metode, fireste ca prin aceasta devin „normali”, starea de „suferinta” inceteaza si cu aceasta intregul mister al iubirii este pierdut.

Societatea capitalista moderna, prin psihologia de consiliere in problemele sentimentale se bazeaza pe o astfel de opinie pentru a-i vindeca pe suferinzi. Iubirea ca reactie chimica are un viitor in societatile care il streseaza pe om.

6. Dumnezeu este iubire (God is love)

Am lasat acest aspect ultimul, deoarece gasesc ca are complexitatea cea mai mare. O astfel de nadejde s-a dezvoltat din cultura crestina, ingloband si parerea ca iubirea este o taina.

O astfel de viziune, prin modul in care se poate exprima, are implicatii logice interesante. Daca Dumnezeu este iubire si iubirea este Dumnezeu, in aceasta formulare se intruneste latura totala a spiritualitatii iubirii.

O concluzie esentiala este aceea ca fara spiritualitate nu putem intelege iubirea, deoarece Dumnezeu, asa cum se arata in Biblie, este spirit.

Expresia „Dumnezeu este iubire”, mai ales vehiculata in forma ei in limba engleza „God is Love”, este cea mai raspandita in lumea spirituala diversa, trecand barierele religioase. Apeleaza in primul rand la constiinta de Dumnezeu, o stare mentala care, atunci cand este inalt constientizata, se poate spune ca este iubire. Credinta hindusa este si mai explicita, ecuand iubirea (bhakti) cu cunoasterea sufletului. Prin urmare, numai cei care cunosc sufletul pot spune ca iubesc.

Pe aceste coordonate spiritualitatea orientala a dezvoltat conceptul de tantra, care, cunoscand complexitatea energiilor corpului uman a elaborat notiunile de sexualitate sacra. Hindusii, mai cu seama, au imbinat spiritualitatea si sexualitatea, ideile ca „iubirea este sex” si „Dumnezeu este iubire” pornind de la aspectele empirice ale vietii si nazuinta de legatura cu sursa creatiei. O astfel de opinie este putin raspandita in lumea crestina deoarece impletirea dintre spiritualitate si sexualitate este o noutate care contravine pacatului originar; culturile greaca si romana, pe care s-a grefat crestinismul, a pierdut astfel de notiuni, timpul vestalelor Romei a apus de mult.

Opinie

Am prezentat sase tendinte urmarite in definirea iubirii, care, cred eu, intregesc spectrul actual de idei. Modalitatile de exprimare a iubirii au avantajele si dezavantajele lor, ele nu se pot inlocui una pe cealalta deoarece fiecare raspunde la o necesitate intrinseca a omului aflat pe diferite nivele ontologice de constientizare.

Se poate spune ca iubirea cuprinde in ea componentele fiecarei opinii prezentate. In ciuda eforturilor de a gasi un raspuns, care sa-i defineasca intreaga existenta, iubirea va continua sa ramana neelucidata.

Totusi, gasesc ca fara latura spirituala iubirea dintre oameni nu poate fi implinita. Cei care doresc sa traiasca extazul iubirii, care asigura energia mentinerii relatiilor cuplului pe intreaga perioada a vietii, este necesar sa dea preponderenta aspectului de constientizare al ei.

Asocierea dintre iubire si spirit ne arata directia implinirii.

 
Octavian Sarbatoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.