|
Cum vede un iluminat iubirea
 La iubire, ca si la fotbal, se priecepe toata lumea. Toti avem o
parere despre ea, si cum sunt pe Pamant vreo sase miliarde de oameni,
as spune ca exista si cateva miliarde de feluri diferite de a privi
iubirea.
Educatia, experientele trecute, mediul, felul cum procesam in creier
informatia? toate acestea fac ca fiecare sa aiba o perceptie unica
asupra iubirii. Cu atat mai interesant a fost pentru mine sa aflu cum o
percepe un iluminat.
Osho s-a nascut in 1931 si a atins cea mai inalta treapta a
constiintei omensti, iluminarea, la varsta de 21 de ani. A predat
filozofia la Universitatea din Jabalpur, a tinut conferinte in fata
unor multimi de 20.000-50.000 de oameni, iar discursurile sale au fost
adunate in 650 de volume traduse in 34 de limbi.
Am cumparat primele carti scrise de Osho anul trecut, in noiembrie,
cand am ajuns la Targul International Gaudeamus. O amintire absolut
extraordinara? sute de edituri romanesti si straine, mii de vizitatori
si? parca milioane de carti. Am verificat numarul celor care au expus
(360) si numarul vizitatorilor (87.000 in cele 5 zile). Din pacate n-am
putut sa verific numarul cartilor care s-au aflat acolo, si recunosc,
am spus ?milioane de carti? pentru ca pur si simplu m-am simtit
coplesita de numarul lor: in fata carti, in spate carti, in dreapta
carti, in stanga carti, voiam sa le vad pe toate, la un moment dat nu
mai stiam incotro sa ma uit, in brate au inceput sa se adune cartile pe
care deja le cumparasem si faceam echilibristica daca voiam sa mai
rasfoiesc altele noi? as retrai oricand cu placere acele ore minunate.
Printre cartile pe care le-am luat cu mine au fost si doua despre al
caror autor auzisem foarte des in ultimul timp: Osho in sus, Osho in
jos! Mi se parea ca toata lumea citise Osho! Si s-a intamplat atunci sa
mai am loc in brate pentru inca doua carti. As spune ca sunt o
norocoasa, pentru ca altfel n-as fi vazut lumea in felul absolut
fascinant pe care l-a descris el.
Si-acum sa ne intoarcem la? iubire. La cum vede un iluminat iubirea.
M-au pus pe ganduri randurile scrise de el. Pentru mine, ele sunt
desupra oricarui comentariu.. de aceea va las sa le cititi si sa va
bucurati de ele?
?Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubire pura. Nu
este vorba de doua cuvinte; este vorba intotdeauna de un singur cuvint:
?iubirepura?; intre ele nu exista nici o linie despartitoare. Iubirea
provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate? Fiecare
cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire,
cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza
nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa
niciunul nu considera ca este vina lui. In realitate, instrumentul pe
care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi
ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate
percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa
cum urechile nu sunt facute pentru a vedea.
Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care
calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un
haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile
practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest
lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura.
Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin
intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici
- esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se
inchid in ei insisi, zicind: ?Iubirea este o prostie?. Construiesc un
zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facind insa acest lucru,
vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de
tot ceea ce este cu adevarat valoros?
Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini
de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni
sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar
iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog
armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din
ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti
cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind
daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult - este
inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine
mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.
In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care
experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai
exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a
iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si
respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu -
plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti
raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi
iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja.
Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut
iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari,
care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei? Cum ar putea sa
iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze? S-ar putea chiar sa
creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu,
isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o
ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face
aceste persoane?
Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui,
acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa
iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o
idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor
descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se
ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste
cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere,
pentru a ruga, ramin goale.
Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa
fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si
simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si
reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara
dorinta de a primi ceva in schimb.
Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi
iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana
este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei,
multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte
vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in
legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic
in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai
mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.?
Intre timp am citit si alte carti ale lui, si dupa fiecare dintre
ele lumea din jur devine pentru mine mai stralucitoare, mai plina de
culoare, mai calda, mai plina de sens?
de Corina Marin - damaideparte
|
articole-de-suflet [59]
Te implici sentimental mai mult decat el? 