Categoria : educatie-sexuala - Subcategoria : adolescenti
Viata ca o prada (Cosmina C.C.)
Viata ca o prada (Cosmina C.C.) Sa fim sinceri: chiar daca suntem convinsi ca e spre binele copiilor (sau al elevilor) nostri sa le facem educatie sexuala, nu prea stim cum sa procedam. Adeseori, noi insine n-avem nici cunostinte prea vaste in domeniu, nici abilitatile psihologice necesare. Sau pur si simplu ne e jena sa abordam spinosul subiect al sexului… Daca nu stim sa raspundem la vreo intrebare a copiilor? Daca le spunem prea putin – sau prea mult? Daca franchetea noastra are efecte nocive?

A-i vorbi unui copil despre sex inseamna a-i vorbi despre dezvoltare si crestere, despre dragostea dintre un barbat si o femeie, despre responsabilitatile si respectul ce trebuie create intre oameni. Primele intrebari despre sexualitate incep sa apara in jurul varstei de patru ani; este normal sa le raspundem fara a denatura lucrurile, prin cuvinte potrivite momentului respectiv.

La varsta de opt ani este recomandabil sa folosim termeni care definesc organele genitale, fara a folosi inlocuitori. Pentru adolescenti oferi detalii, informatii, folosesti cuvinte diferite. Adolescentul iti pune intrebari si adeseori cunoste raspunsul, chiar daca nu este tocmai corect. Daca il lasi nesupravegheat si nu-i explici, i se poate parea natural sa experimenteze ceea ce vede la televizor. In zilele noastre, cand copiii sunt supusi atator informatii incitante, ei sunt in pericol daca nu sunt preveniti de parinti.


Parintii trebuie sa le vorbeasca copiilor despre sexualitate, dandu-le in acelasi timp increderea ca pot discuta despre ea cu persoana care, in familie, ii invata cum sa se poarte in societate, cum sa-si educe simtul estetic si moral. Tot parintii trebuie sa le spuna despre legea interdictiei incestului, caruia i se supun si ei, iar apoi sa le insufle simtul de autoaparare in fata adultilor care ar incerca sa profite de lipsa lor de experienta si credulitate si sa-i atraga in cursa.

A le vorbi copiilor despre sexualitate este rolul ce le revine parintilor, mamei in cazul fetitelor, tatalui in cazul baietilor, ajutati atunci cand nu stiu cum sa o faca fie de o carte pe aceasta tema, fie de un consilier (asistent social sau psiholog), care are deja o relatie apropiata cu copilul.

Cand parintii se simt intr-adevar incapabili sa vorbeasca despre aceste probleme, ei pot sa gaseasca pe cineva in locul lor; o prietena, de exemplu, care a stiut cum sa procedeze cu copiii ei si care ar putea, in prezenta mamei - e mai bine asa, sa le raspunda fetitelor; sau un tata, prieten de familie, care a stiut ce sa le raspunda baietilor lui si care ar accepta sa le vorbeasca si altora, in prezenta tatalui lor.






Lasa un comentariu
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger | add to del icio us | add to furl | add to google | |
Articole din aceeasi categorie :
Am fost intrebata zilele trecute cum ma simt stiind ca in curand voi fi majora Prea majora pentru majorat   | cum e sa fii adolescent cum e sa fii adolescent   | O femeie (prea?) experimentata(C.C.C)   | dictionar   | Sarutul   | BTS   |
Comentarii (0) :
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol.