Categoria : familie-parinti - Subcategoria : articole-familie
Mama vitrega (C.C.C)
Mama vitrega (C.C.C) Se spune ca mama vitrega e cea mai mare scorpie din lume. Toate povestile o ilustreaza ca fiind personajul negativ si generator de intrigi. Am primit un mesaj de la o cititoare care a reusit sa ne schimbe perspectiva asupra acestui personaj:

"Ma numesc Maria si am 35 de ani. M-am maritat devreme, pe la 20 de ani, am divortat 5 ani mai tarziu din pricina problemelor cu fostul meu sot care ma agresa atat psihic, cat si fizic. In fine, aceasta e o alta problema, am mentionat acest detaliu numai pentru a va ajuta sa intelegeti de ce mi-a luat o buna perioada de timp pentru a-mi recapata increderea in barbati.

In urma cu doi ani mi-am cunoscut actualul sot. Pe atunci el era in divort, nu mai locuia cu fosta sotie cu care are doi copii - un baiat de 9 ani si o fetita de 12 ani. Nu l-am cunoscut cat timp era fericit cu nevasta, nu l-am ademenit, nu i-am destramat casnicia. Motivele pentru care ei doi s-au despartit nu sunt relevante in povestea mea. Ne-am indragostit, am asteptat sa se pronunte divortul si dupa alte cateva luni, dupa ce s-au calmat spiritele, am hotarat sa ne casatorim. Eu nu am copii si sa va spun drept ma cam grabeam, fiindca nu voiam sa ajung "mama batrana", sa creada colegii copilului ca vine bunica sa-l ia de la scoala.

Din momentul in care am luat decizia sa ne casatorim viata mea a devenit, contrar asteptarilor, un calvar. M-a prezentat copiilor lui care, de fata cu el, mi-au zambit inocent. M-am bucurat atunci, am crezut ca va fi mai usor decat ma asteptam si ca m-au acceptat din prima. Sunt niste copii foarte inteligenti, nu am nimic de reprosat in acest sens, asa ca banuiesc ca veti intelege de ce am considerat atunci ca au suficienta minte cat sa creada ca nu eu le-am luat tatal. Inca de pe atunci sotul meu si fosta lui nevasta cazusera de acord sa imparta custodia copiilor, care stau in timpul saptamanii la mama si in weekend la noi. Ne-am gasit o casa in apropierea casei lor ca sa poata veni copiii oricand poftesc in vizita, sa fie aproape oricand au probleme. Bun. Nu m-am impotrivit. Mi se parea normal, plus ca speram in prostia mea ca ma vor accepta ca pe o a doua mama, iar eu, care nu am copii desi ii iubesc tare, imi si imaginam cum vor manca bucurosi prajituri facute in bucataria mea.

Realitatea cruda m-a lovit inca din timpul lunii de miere care a luat sfarsit mult mai repede decat ma asteptam. Copiii au racit. Sotul meu fiind medic, trebuia sa stea la capul suferinzilor. N-am avut nimic de obiectat. Cum sa lasi copiii sa sufere? Am impachetat bagajele si m-am intors acasa. Surpriza! Copiilor le-a scazut febra pana am ajuns noi la ei. Bun, n-am suspectat ca ar fi ceva in neregula.


A venit apoi si primul weekend cu copiii. I-am asteptat cu jucarii noi si mancare calda. Lor nu le-au placut "surprizele", si-au facut de lucru in schimb cu toate cosmeticele mele pe care le-au distrus cat aranjam eu masa. Au facut "mancarica". Cremele mele, fardurile, rujurile, toate pisate si amestecate in chiuveta de la baie. Imi venea sa plang. Am inghitit in sec si n-am spus nimic. Mai ales ca "ingerasii" n-au uitat sa mentioneze ca "mami nu se supara" cand ei se joaca asa.

Asa e fiecare weekend de atunci. Tot timpul fac nazuri la mancare, tot timpul sparg sau strica ceva (fara exceptie un ceva al meu, la care obligatoriu tin mult). Intotdeauna se plang de cadouri, vesnic comenteaza legat de ce fac eu, niciodata nu le convine nimic.

Acum o saptamana l-au intrebat pe "tati" de ce sta Maria tot timpul de vorba cu "domnul acela care vine pe la noi". Lui "tati" i s-au marit pupilele si nu sunt sigura ca l-am convins suficient ca am vorbit cu un inginer pentru a ne schimba centrala de apartament. Auzi ce le-a trecut prin cap! Daca aveam amant il aduceam acasa de fata cu ei?

De fata cu sotul meu sunt fantastic de cuminti. Cum intoarce el spatele fac o nazbatie. Cand nu sunt eu de fata tot timpul ii spun un ceva: ca mama face mai bine decat mine, ca eu am facut nu stiu ce treaba rea, ca ii cert (si niciodata nu le-am facut ceva rau, n-am tipat, nu i-am certat).

Probabil ca in mintea lor isi imagineaza ca eu le-am despartit parintii, ca sunt rea, ca sunt mama vitrega din povesti. Dar eu ce vina am?

Va rog sa ma credeti ca nu traiesc decat 5 zile pe saptamana, sau mai bine spus 4 fiindca incepand de vineri imi vine sa-mi iau campii la gandul ca se aproapie weekend-ul si incep iar certurile si supararile. Ce sa le fac sa ii determin sa ma accepte? Nu mai suport sa traiesc asa. Plus ca nu-i pot spune nimic sotului meu fiindca sunt lumina ochilor lui si i-ar fi de neconceput ca pot fi atat de veninosi!

Maria


Lasa un comentariu
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
Print | trimite prin yahoo messenger | add to del icio us | add to furl | add to google | |
Articole din aceeasi categorie :
Poezie pentru mama (C.C.C)   | Educatie   | Copilul problema   | Familia -nucleu al civilizatiei (Cosmina Cucu)   | Familia are mai multe functii sociale si biologice Familia noastra   | Staruiti in dragostea frateasca. Sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii, prin ea, au gazduit, fara sa stie, pe ingeri. Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea   |
Comentarii (1) :
Nume: Jasmina
Email: jasminne_deangelo@yahoo.com
Comentariu: Cel mai sigur e ca "ingerasii" vin cu lectia invatata de acasa, cea mai buna profesoara...mama lor. Cea care este cea mai grozava, care nu s-ar supara nici daca ar intoarce casa pe dos. Tot ce fac ei e sa te duca la exasperare in speranta ca vei ceda nervos iar el poate va vedea "diferenta" intre voi doua, vai cat e ea de buna si cat esti tu de rea, iar pe urma sa regrete ca s-a despartit de ea. Pare o razbunare tipica a unei femei fara multa minte pe fostul ei sot. Tu pentru ei esti o intrusa si va fi foarte greu sa te apropii de ei, doar cand vor fi mai mari si vor intelege mai bine. Dar cu o educatie ca si a mamei lor nu stiu in ce masura se pot dezvolta normal acesti copii. Mult succes ;)