|
Categoria : mamici-copii - Subcategoria : copii-primele-12-luni
|
Adaptarea nou nascutului la noile conditii de viata
Nou-nascutul nu e o foaie alba, ci o fiinta care are calitatile sale. Adaptarea nou-nascutului continua in primul an de viata, mai mult in aspect psihologic decit fiziologic. Primul sprijin pentru copil este mama. Iata de ce adaptarea lenta a nou-nascutului la noile conditii de viata trebuie sa includa, in primul rind, prelungirea simbiozei cu mama.
* Prelungirea simbiozei cu mama
Pe toata perioada vietii intrauterine a fatului, exista o legatura strinsa intre el si mama. El tine minte despre tot ceea ce il inconjoara : mirosul mamei, gusturile, auzul, imbratisarile si altele, lui ii era bine si liniste, retraia emotii pozitive si se simtea in siguranta. Dupa nastere, copilul are nevoie de aceleasi lucruri, care pot fi obtinute doar in cazul cind mama este alaturi.
* Contactul fizic cu mama
Contactul fizic cu mama este unul din primele si importantele conditii de adaptare mai usoara a nou-nascutului la conditiile noi de viata, constituind o garantie pentru dezvoltarea lui complexa. Pentru copil este foarte importanta atingerea si caldura mamei, purtatul in brate, leganatul, somnul linga mama, mirosul si sunetele mamei.
* Stimularea tegumentelor
Contactul fizic al mamei cu copilul are loc mai intii prin atingerea, netezirea, sarutul, mingiierea copilasului, precum si prin simple imbratisari. Aflindu-se in uter, in ultimele saptamini de sarcina fatul este in contact direct cu tesuturile uterului si tegumentele sale. De aceea, dupa nastere, pentru a-i crea senzatiile obisnuite, copilul necesita in permanenta prezenta mamei, atingerea ei, imbratisarile ei.
S-a demonstrat ca, atunci cind copilul se afla in contact "piele la piele" cu mama, are loc cresterea circulatiei sangvine in piele, degete, minute, talpi. Atingerile mamei stimuleaza nu numai circulatia sangvina, ci si asigura dezvoltarea sistemului endocrin, imun si nervos, precum si a creierului.
Pentru a ne convinge de necesitatea si importanta contactului fizic al mamei si copilului, mai jos vom reda un fragment din articolul "Intindeti o mina de ajutor" al Sarei Boven. In acest articol se descrie importanta stimularii tactile a copilului pentru dezvoltarea si cresterea lui complexa.
Tiffani Fild, Directorul institutiei de cercetari tactile din cadrul Universitatii din Miami, explica care este actiunea benefica a acestor contacte. "Copiii prematuri, la care li se face zilnic cite o cura de masaj, adauga in greutate cu 47% mai mult si parasesc maternitatile cu 6 zile mai devreme. Terapia tactila ajuta la combaterea colicilor, dereglarilor de somn". Dupa Fild, 'atingerea si mingiierile au efect psihologic, in plus sint un important stimulent al sistemului nervos central'.
Biopsihologul Saul Samberg de la Universitatea Diuc, a determinat ca soarecii noi-nascuti, izolati de mame si fiind lipsiti de momentele cind mama ii linge, stopeaza in crestere. La ei scade sau se opreste brusc scindarea hormonului de crestere. In cadrul experimentului s-a incercat inlocuirea acestor "proceduri de masaj" efectuate de femela cu ajutorul unei periute umede si s-a observat ca nivelul hormonilor de crestere a crescut brusc, si procesul de crestere a reinceput. Experimentul a demonstrat ca terapia tactila actioneaza asupra cresterii masei corporale la copil, precum si inlatura starile de stres. In urina copiilor care urmeaza cure de masaj, nivelul de cortizol (hormonul stresului) este mai jos. Intr-o concentratie mai sporita, acest hormon poate distruge celulele cu rol important in imunitate.
Astfel, cercetarile de ultima ora confirma importanta contactului fizic al mamei si copilului in dezvoltarea sistemului nervos, endocrin si imun. Stimularea activa a pielii copilului are loc in timp ce copilul este purtat in brate, alaptat la sin si cind doarme cu mama.
* Holding
Cuvintul "holding" este un termen des intrebuintat in psihoanaliza si a fost introdus de Vinnicot. "Realizarea holdingului" inseamna "a dadaci", "a avea grija", "a tine in brate". Cu alte cuvinte, numim holding , conditiile in care are loc comunicarea atunci cind bebelusul abia incepe viata. Holding sau purtarea copilului in brate este foarte necesar, intrucit asigura un contact fizic mai strins cu mama si, ca rezultat, are loc stimularea tactila a pielii copilului.
Este foarte important cind copilul se afla in bratele mamei, anume ea il incalzeste cu caldura sa, il inconjoara cu aureola mirosurilor si sunetelor sale, care ii sunt bine cunoscute. De aceea, mamele trebuie sa se foloseaca de orice ocazie ca sa ia copilul in brate. Este foarte important cum este realizat holdingul, adica dadacirea copilasului. In articolele sale, Vinnicot a mentionat nu o singura data ca copilul bine purtat in brate, cu indeminare si incredere, se deosebeste de copilul care este dus in brate nesatisfacator.
* Leganatul copilului
Leganatul copilului intotdeauna a stirnit multe intrebari. Pe vremuri, se considera ca este un obicei prost, ceea ce este gresit. Leganatul este si el foarte important pentru copil. Mai mult ca atit, leganatul este o necesitate fiziologica, necesara pentru dezvoltarea aparatului vestibular al copilului. In timpul sarcinii mama permanent leagana fatul in ritmul pasului sau, asigurind dezvoltarea organelor de echilibru, lucru important si dupa nastere. De aceea, se recomanda mamei sa legene copilul in carucior sau in brate, adormindu-l. Trebuie de mentionat ca leganatul copilului are actiune benefica si asupra sistemului nervos central matern. Miscarile ritmice calmeaza si relaxeaza femeia, oferindu-i senzatia de confort si imbunatatindu-i somnul.
" Somnul linga mama"constituie, de asemenea, o necesitate fiziologica destul de importanta pentru dezvoltarea sistemului nervos central. Copilul necesita siguranta si prezenta permanenta a mamei, fara de care el nu este in stare sa supravietuiasca. Somnul alaturi de mama asigura copilului confortul intrauterin obisnuit. In timpul somnului copilul intelege foarte bine daca mama se afla linga el sau lipseste. Mai bine de 50% din somnul nou-nascutului constituie somn superficial, in timpul caruia el controleaza mediul inconjurator. Daca mama este alaturi si-l inconjoara cu mirosul sau si copilul aude bataile ritmice ale cordului ei, atunci el se simte in siguranta. In caz ca mama nu este alaturi, copilul simte un disconfort si neliniste, frica.
In multe tari ale Africii, Asiei si Americii Latine, parintii dorm cu copiii lor sugari, asigurindu-le un somn mai linistit. ?Cercetarile au demonstrat: copiii care dorm impreuna cu parintii se trezesc si cer sa manince mai frecvent, insa pling mai rar. De la mama ei primesc acel flux continuu de senzatii tactile, de miscare, de imbratisari , importante in stimularea dezvoltarii. Pe parcursul vietii, acesti copii dorm mai bine si nu sufera de cosmaruri. (Medit Smoll, 1998)
Sugarul poate dormi in bratele mamei sau chiar linga ea. Aceasta este benefic si din considerentele ca aplicarea la sin in timpul noptii asigura o alaptare mai reusita si mai indelungata. Hipofiza secreta mai multa prolactina in timpul noptii, iata de ce alaptarea pe parcursul noptii asigura eliminarea laptelui in cantitati suficiente. Organizind somnul mamei si al copilului, trebuie de tinut cont de faptul ca mama necesita odihna suficienta. In ajutorul mamei (cu referire la grijile casei) trebuie sa se implice si sotul/rudele, pentru a-i asigura un regim optim de somn si a-i oferi posibilitatea sa fie cit mai mult timp cu copilul, caci el are cel mai mult nevoia de prezenta si grija ei.
* Mirosurile si sunetele mamei
Prin realizarea contactului fizic cu mama, atunci cind ea il cuprinde, il tine in brate, doarme linga el copilul simte concomitent si mirosul mamei, aude sunetele organismului ei. Bataile cordului, ritmul respiratiei, glasul gingas al mamei permite copilului sa se simta in siguranta. Astfel, mirosul mamei, sunetele si glasul ei, constituie niste componente importante in contactul fizic al mamei si copilului.
* Alaptarea la san
Alaptarea la san este cel mai complex si cel mai important contact fizic si psihoemotional al mamei si copilului. Aceasta constituie continuarea legaturii dintre ei, realizata in timpul sarcinii prin intermediul cordonului ombilical. Alaptarea la sin reda cum nu se poate mai bine mediul gustativ obisnuit intrauterin. Laptele matern la gust este asemanator cu lichidul amniotic, pe care fatul il inghite incepind cu 26 saptamini de dezvoltare intrauterina. Secretul eliminat din glandele aflate linga areola sinului are miros asemanator cu cel al lichidului amniotic. Intrucit copilul isi pastreaza aceasta deprindere inca din uter de a suge (suge degetul), alaptarea frecventa la sin ii permite sa pastreze si sa aplice aceste deprinderi in alt mod.
In timpul alaptarii, copilul este inconjurat de mirosul mamei, ceea ce ii insufla senzatia de siguranta. La a 6-a zi de viata neonatala, copiii recunosc mirosul laptelui mamei si deosebesc mirosul laptelui altor mame. Alimentarea la sin constituie o sursa de relatii cu mediul inconjurator. Primul obiect cu care copilul vine in contact dupa nastere este sinul mamei, deci el este prima experienta a contactului cu mediul.
In asa mod, o importanta deosebita in dezvoltarea complexa a copilului este alimentarea la sin si anume: contactul cu mama, sunetele si gusturile obisnuite, confortul fizic, satisfacerea reflexului de sugere, senzatia de siguranta, sursa de alimentatie si de viata, stimulind astfel dezvoltarea sistemului imun, endocrin si nervos.
Alimentatia la sin este ca un mijloc de compensare a starilor de stres a copilului. Daca copilul plinge din cauza durerii sau fricii, mama ii da sin si el foarte curind se linisteste. Este foarte important de a continua alimentarea naturala si in al doilea an de viata al copilului.
* Contactul psihoemotional
Copilul nou-nascut are proprietatea de a simti aceleasi emotii pe care le are mama. Pe linga contactul fizic, copilul are nevoie de comunicare. Comunicarea mamei cu copilul sau este importanta pentru dezvoltarea vazului, auzului, precum si dezvoltarea vorbirii copilului in general.
Pentru ca copilul sa creasca armonios, mama trebuie sa comunice cu el chiar din primele zile de viata, insotind actiunile pe care le face de cuvinte. Totul este creat pentru comunicarea copilului cu mama si anume: fixarea cu ochii la distanta a nou-nascutului, care corespunde distantei dintre ochii mamei si ochii copilului in timpul alaptarii la sin, privirea fara clipiri a nou-nascutului, proprietatea lui de a recunoaste fetele (a persoanelor care-i vorbesc), precum si proprietatea uimitoare de imitare.
Comunicind cu mama la aceasta etapa, el incepe a insusi legile comunicarii. Astfel, mama creaza pentru copil acea atmosfera de dragoste si aparare fara de care nu este posibila dezvoltarea lui intelectuala si psihica. In asa mod, legatura dintre mama si copil in procesul alaptarii la sin si ingrijirii, formeaza un complex al relatiilor psihologice baza viitoarei socializari a copilului. Dependenta copilului de laptele matern si, mai tirziu, de mama, se va micsora treptat, insa relatiile psihofiziologice formate in procesul comunicarii fizice si emotionale, precum si relatiile mama-copil vor ramine pentru toata viata, constituind baza relatiilor in familie, intre generatii si poate chiar in societate.
Viitoarea socializare a copilului si dezvoltarea lui ulterioara se vor construi pe baza dragostei si a grijii materne, intarite in procesul de ingrijire si de alaptare la sin in frageda copilarie.
iubire.md |
|
|
Recomanda, printeaza, adauga la Social networking :
|
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie :
|
|
|
|
|
|
|
Nu exista comentarii, dar poate ai putea sa ne ajuti si sa iti spui parerea despre articol. |
|
|
|
preconceptie [12]
