|
CONVERSATIA
Pericolul care ameninta orice adunare , in jurul mesei
familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici
calatoria organizata , nici cel mai fastuos dintre banchete nu
sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva
ei este conversatia.
Ce este conversatia ? Exista o reteta perfect pusa la
punct ce asigura reusita in toate situatiile ? Nu , din
nefericire ! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu
care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de
seductie , iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre
ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa
urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul
mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape
sunt : tactul , discretia , atentia , insufletirea , amuzamentul ,
cultura , politetea si sinceritatea. Apar aici , ca in aproape
toate manifestarile in comun doua atitudini. Pe de o parte
exista unele persoane foarte sigure pe ele , care polarizeaza
conversatia , imbatindu-se cu propiile lor cuvinte , vorbind
fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare
la discutie. La cealalta extrema , se situeaza a doua
categorie : vesnicii tacuti pe care nu ii bintuie nici cel
mai mic gind , cei carora le e o frica teribila sa nu
greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii : " Aveti
dreptate " sau cum auzim , mai recent : " Corect ! ". Ajungem
astfel la situatia pe care o enunta un umorist : " In orice
conversatie sunt doua feluri de indivizi : pisalogii si
victimele ".
Arta conversatiei nu se invata ca niste formule
matematice ci este dobindita mai degraba ca o limba straina ,
respectind citeva reguli si exersind-o la nesfirsit. Dam aici
citeva dintre aceste reguli , dar numai dumneavoastra sunteti
in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.
Nici o conversatie generala nu se poate prelungi
multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o
gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii
dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La
acest lucru trebuie sa ne gindim inca din momentul in care
facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni
sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau
acelasi " hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda , fara
indoiala , subniecte de interes comun. De asemenea , daca
invitam numai profesori si mai mult decit atit , daca ei
sunt si colegi de cancelarie , discutia se va invirti in
jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam
ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si
un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod
cert , acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de
moarte. Dupa o ora sau doua , vor gasi un motiv sa plece.
Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale ,
nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de
" bridge " , de exemplu , care au fost discutate cu aprindere
toata seara.
Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni
cu diverse preocupari. De aceea , de multe ori , invitatiile
pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor
petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra
este sa-i antrenam pe cei prezenti in dscutii agreabile ,
accesibile tuturor. sa nu vi se para o exagerare , dar rolul
nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia
profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca
scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi , de
interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la
masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte
bine sa inceapa printr relatarea unui fapt divers si sa
ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale
vietii.
Exista insa subiecte care pot fi discutate doar intre
prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important , este
cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul
unei calatorii , este o gafa sa discuti despre pretul unui
cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de
la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plingi de
lipsa banilor , de necazurile din familie sau de la serviciu.
In plus , acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va
rezolva problemele ci doar te va compatimi punindu-te intr-o
situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri
consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va
indica , gratuit , cel mai bun plasament pentru banii tai numai
pentru ca este invitat in aceasi casa cu tine. Nimic nu-l
va constringe sa-ti dea informatiile pe care firma sa le
cumpara cu bani grei.
Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni
pentru care un medic este oricind binevenit , uitind ca
nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii.
In plus , nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea
consultatii in timpul liber. Cu umor , ar putea reactiona ca
medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu
ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie :
" Va voi examina cu placere , doamna , binevoiti sa va
dezbracati." !
Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze
una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe
care ii intilnim deseori in societate , de a amesteca viata
profesionala cu timpul liber.
Banii , grijile familiale sau profesionale , consultatiile
de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea ,
discutiile despre politica si religie sint considerate tabu ,
deoarece amindoua sunt prea ferm conturate in mintea omului
pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de
a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea ,
de gindirea omului variind uneori enorm de la o persoana la
alta. Totusi , in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul
celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp , rolul gazdei
sau , in absenta ei , al altui invitat este sa schimbe
subiectul.
Sa retinem , in concluzie , ca reusita unei petreceri
depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne
ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care ii
cunoastem , numai ca sa scapam de obligatiile pe care le
avem.
ARTA REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA
Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce spui ,
astfel incit sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate ,
chiar daca esti mai instruit sau mai informat decit el. Asta
nu inseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.
Oricit de paradoxal ar parea , in acest " joc " poti capata
reputatia unui coseur stralucit. De ce ? Pentru ca a sti sa
asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu
sfaturi este o dovada de intelepciune.
Sa respecti opiniia celuilalt , chiar daca difera de a
ta deorece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa
renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri
minora. Subiectul poate ramine deschis , iar dialogul unica
modalitate de a-l elucida. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii
ideea in cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni
interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul
" Aiurea ! ", " Nici vorba ! " , " Va inselati !" sau " Ce
eroare ! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot
bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea
sa intervina. Astfel , este mai potrivit sa spuneti :
" Iertati-ma , domnule , dar asupra parerii dumneavoastra se mai
poate discuta. " In orice caz sa nu ne intrerupem niciodata
interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca
cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util
sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".
Sa nu discutam fara discernamint cu oricine anumite subiecte ,
deorece riscam ca spalatoreasa noastra , o femeie foarte
cumsecade altfel , sa umple tirgul cu necazurile noastre
intime ! Daca nivelul conversatiei ne depaseste , nu deschidem
gura ; cel putin nu riscam sa ne facem de ris ! Am asistat
la urmatoarea intimplare amuzanta - intr-un grup de intelectuale
ce se plingeau de lipsa de spatiu , a nimerit o tinara mai
putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina : da ,
aveti dreptate , si la noi e inghesuiala in bucatarie , unul
intra , altul iese - e pur si simplu , cum sa va spun ... un
trafic de influenta !
|