|
DE LA PRIMA INTALNIRE PANA LA NUNTA DE AUR
Daca prima parte a acestei carti a fost scrisa
relativ usor , fiind vorba despre norme de conduita stabilita
si acceptate de-a lungul timpului , capitolele urmatoare sunt
exterm de dificile pentru ca se refera la viata si
personalitatea tinerilor si adolescentilor , fiinte fragile si
vulnerabile pe care poti din neatentie sa le ranesti foarte
usor. Exista o colectie intreaga de butade referitoare la
aceasta tema , atit de delicata , ca de exemplu : " sfaturile
sunt cerute pentru a nu fi urmate "; " cei virstnici ii
sfatuiesc pe cei tineri pentru ca nu mai pot gresi ei
insisi ... " s.a.
Tentant ar fi sa renuntam la acest capitol si sa
trecem direct la modul in care se redacteaza invitatiile de
nunta sau botez , pentru ca este un teren sigur.
Dar nu o vom face , cu toate ca in epoca noastra
s-au modificat enorm conceptiile despre viata , si despre
relatiile dintre sexe , iar libertatiile de manifestare ale
tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent la saisprezece
ani cunoaste mai multe fete decit bunicul lui intr-o viata !
Totusi niste norme generale pot fi inca formulate fara teama
de ridicol.
Vom incepe cu regulile pe care ar trebui sa le
respecte intii cei mari. Tinerii au nevoie sa fie ajutati
sa-si gaseasca un mod de comportament firesc , sa-si
dobindeasca un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdata ,
datorita lipsei de experienta.
Prima atitudine gresita dar des intilnita a adultului -
parinte , ruda , prieten - este de a nu se amesteca in nici un
fel in viata adolescentului , ci de a-i lasa o mare libertate. Este
o atitudine foarte comoda dar cind viata tinarului esueaza
lamentabil , raspunsul omului matur va fi prompt : " am avut
incredere in tine , te-am lasat sa faci ce vrei , ai avut
libertate totala ! " Cita cruzime inconstienta contine aceasta
replica din partea celui care si-a vazut linistit de
treburi , sau a fost doar derutat de platosa de teribilism
cu care tinarul si-a aparat spaimele , nelinistile ,
framintarile si disperarile inerente virstei.
Cealalta atitudine la fel de gresita este cea a
parintelui " closca " ! Cei mari au uitat sau nu accepta ca
odrasla lor nu mai are cinci ani ci cincisprezece si o
infirmizeaza nelasind-o sa ia nici o decizie.
Sa ne amintim de propia nostra adolescenta si de cita
nevoie aveam de libertate , dar si de un sfat - cind eram la
virsta copiilor nostri. Vom constata din nou ca nimic nu e
nou sub soare , chiar daca suntem tentati sa ne idilizam
comportamentul din tinerete prin fraze de tipul : " Pe vremea
mea ... ".
Ca in toate situatiile din viata se impune tact ,
rabdare , intelegere. Sa stam de vorba cu cei tineri de cite
ori suntem rugati , sa nu le dam sfaturi decit daca ne sunt
cerute si sa nu facem crize de nervi daca nu sunt urmate cu
sfintenie ! Mai ales prieteniile , flirturile , primele iubiri
din viata tinarului constituie domenii tabu pentru cei maturi.
Sa nu intram cu bocancii in sufletele copiilor !
Daca aceasta regula , de a respecta si de a menaja
personalitatea adolescentului nu s-a " demodat " nici purtarea
civilizata a tinerilor nu a devenit " anacronica ".
In decursul ultimilor decenii relatiile dintre
adolescentii de ambele sexe a cunoscut o evolutie rapida in
comparatie cu statutul rigid pe care il aveau tinerii de la
inceputul secolului. Actuala generatie beneficiaza de scoli
mixte , tabere la care participa si baieti si fete , discoteci,
viata sportiva si multe altele. Se fac conostinte rapid si
se uita la fel de repede.
In urma unui test pe care l-am facut la un liceu ,
o intrebare revenea cu o mare frecventa. Cum sa procedezi ca
sa cunosti pe cineva care iti place si nu este nimeni prin
preajma care sa-ti faca acest serviciu ? In
acest domeniu , pentru acesta virsta codul manierelor elegante
este foarte ... tolerant. In medii apropiate - scoli , tabere ,
sali de sport , discoteci , reuniuni dansante etc - atit baiatul
cit si fata pot schimba citeva vorbe , pot sa se prezinte
singuri , pot lega rapid o prietenie. Exista o singura
interdictie - a nu insista si a nu plictisi pe cea sau cel
pe care l-ai cunoscut , daca simti sau intuiesti ca simpatia
nu-ti este impartasita. Demnitatea ta de om te va determina
sa renunti si ... sa suferi in tacere. La aceasta virsta
ranile se vindeca usor. Vei intilni in mod sigur o alta
fiinta care va fi mai receptiva la sentimentele tale. Usor
de spus , greu de urmat ! Totusi incercati ...
Cu totul altfel stau lucrurile cind dorim sa
cunoastem pe cineva in locuri publice - strazi , gari ,
autobuze , metrouri , trenuri etc. In aceste cazuri se recomanda
maximum de prudenta. Nu este numai nepoliticos sa faci
cunostinta pe strada ci si periculos ! Daca acceptati
riscurile o faceti pe propria dumneavostra raspundere. Nu va
lasati convinsi de povestea matusii care si-a cunoscut sotul
in tramvai si traiesc fericiti. Au avut noroc , s-ar putea sa
nu-l aveti si dumneavostra !
Noul cod al bunelor maniere in aceste conditii a
facut sa dispara un numar mare de interdictii de pe vremuri,
care astazi ni se par absurde. Nici un parinte alta data nu
ar fi acceptat ca fiica lui sa plece , de exemplu , intr-o
tabara mixta la munte sau la mare , chiar daca profesorul ce
conducea tabara i-ar fi inspirat o incredere totala. Ar fi
fost de neconceput ! Dar nu strica nimanui , ci dimpotriva , ca
si astazi tinerii sa vorbeasca politicos intre ei si cu cei
din jur , fara brutalitati de limbaj sau de comportament.
Nimeni nu ne va convinge ca un tinar si cu atit mai
mult o tinara care injura ca la usa cortului , sunt oameni
ai zilelor noastre , adica moderni ! Vor fi in mod cert
taxati ( catalogati , apreciati ) drept ceea ce sunt - niste
indivizi grosolani , fara educatie ! Daca vorbesc urit din
teribilism , din " spirit de gasca " cu timpul vor renunta. Mai
grav este daca asa se vorbeste in familie. In acest caz
tinerii ar trebui sa-i " educe " ei pe cei mari si va fi
greu.
Curtea care se facea altadata indelung si care era o
obligatie din partea tinarului dadea vietii un anume farmec
si romantism. Chiar daca in scoli se fac ore de sexologie ,
chiar daca tinerii sunt pregatiti cu toate mijloacele moderne
de contraceptie , si sunt invatati sa se apere de Sida ,
delicatetea si parfumul unic al primelor manifestari de
dragoste nu ar trebui sa dispara din viata lor. Argumentul
este simplu : sunt unice si irepetabile. Minunatul film suedez
" N-au dansat decit o vara " ar trebui programat si
reprogramat pentru a se bucura de el toate generatiile.
Simpatia este chiar dragoste ? Desigur , nu ! Flirtul
nu este condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere.
El este specific unei anumite virste. A zimbi , a face mici
daruri , a invita o fata la cinema , a-i darui o floare , nu
are in sine nimic rau. A raspunde acestor invitatii este
firesc. de aici se poate naste o prietenie durbila sau o
mare iubire. Dar si aici apare o interdictie. A flirta , a
cocheta , a face " ochi dulci " se potriveste - cum am spus -
tinerilor. Dupa o anumita virsta , cind tinarul a devenit
matur , are o familie , chiar si copii , " obiceiul " de a
cocheta cu oricine in orice moment , devine suparator. Domnul
care depaseste pragul bunelor maniere - ce recomanda doar un
suris , o stringere de mina , sau un compliment - este
insuportabil. El iti va retine mina mai mult decit este
necesar , va insista sa-i dai numarul de telefon , va dori sa
obtina o intilnire si toate aceste gesturi le va face
uneori chiar sub ochii sotiei - ce va suferi in tacere. Un
astfel de domn este ori prost crescut ori bolnav. Dar nici
" cochetele " , femeile ce se cred fatale si irezistibile , nu
sunt agreate intr-o societate de oameni bine crescuti. Astfel
de persoane vor fi tratate cu indiferenta si raceala , alta
solutie nu exista.
In zilele noastre idealul feminin pare sa se apropie
din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greaca.
Sunt admirate fetele cu silueta , sanatoase , sportive. Au
succes cele independente material , bune camarade in scoli ,
servicii , in vacante. Dar asta nu inseamna ca fetele au voie
sa-si uite feminitatea , pentru ca astfel au foarte putine
sanse de a fi apreciate de barbati. Feminitatea presupune
delicatete si nu agresiune provocatoare. O doamna , nu este
cea care poarta verigheta ci cea care isi merita numele.
Cuvintul " doamna " in acest context are o semnificatie
similara cu cea pe care o atribuim si tinarului bine
crescut de domn. O fata de saisprezece ani se poate purta
ca o " doamna " , fara sa renunte la candoarea si nevinovatia
inerenta virstei , precum si o femeie in toata firea poate
fi catalogata drept prost crescuta daca nu a invatat sa se
poarte civilizat , la timpul potrivit. Doamna te si nasti dar
si devii ! |
codul-bunelor-maniere [62]
poezii [763]
povesti-adevarate [73]
relatii-iubiri [13]
retete [466]
rochii-mireasa [0]
sanatate [83]
sms-de-dragoste [1152]
versuri-muzica [190]
vremea-meteo [0]
Comportamenul social 