|
BUNELE MANIERE LA MASA
Inca din cele mai vechi timpuri , masa s-a desfasorat
dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara
acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii
importante in aprecierea unei persoane bine crescute.
Fara indoiala , masa pe care o oferim sau cea la
care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri
importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de
pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi
sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si
astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de
a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata , impecabila.
Privind inapoi , putem spune ca s-a renuntat , in general , la
opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de
aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini , de pilda.
In schimb , a minca din farfurii de portelan de buna
calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru
obisnuit. In mod firesc , comportamentul mesenilor a cistigat
in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul
manierelor elegante.
Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata
modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in
goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa
noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor
ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si
comoditate , renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod
inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar
indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan
de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila , respectarea
unor reguli este obligatorie , incepind cu pregatirea casei ,
aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam
fructele.
CUM ARANJAM MASA
Masa familiala , cea de toate zilele trebuie sa fie
si ea apetisanta si ingrijita , ca si cea festiva. Un vechi
dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E
de preferat o farfurie de faianta , intacta , uneia de portelan
ciobit , chiar daca aceasta a fost cindva foarte frumoasa. E
de preferat fata de masa din in , apretata , uneia dintr-o
tesatura scumpa , dar acoperita de pete. Se intelege de la
sine , ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod
deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive , fata
de masa si servetelele vor fi si ele festive , de o albeata
imaculata , iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele
de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de
mare ca sa ascunda , pe cit posibil , picioarele masei. In nici
un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic ,
chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine
sa asezam sub fata de masa un molton subtire care
protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit
spatiu pentru fiecare invitat , chiar si pentru cei foarte
bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp. Ca
musafirii sa se simta comfortabil , acest spatiu trebuie sa
fie de cel putin 50 cm.
Cum aranjam masa ?
Atit masa familiala cit si cea festiva sunt asezate
la fel , dar difera numarul farfuriilor , al tacimurilor si
al paharelor in functie de felurile de mincare. Fiecare
farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt ,
pentru serviciu , si care utilizata doar pentru a pune pe ea
farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem
lipsi de cea de-a doua farfurie.
O masa festiva se prezinta , de obicei , astfel :
farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de
serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele
sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale ,
repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga
farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea
utilizarii lor , acestea se aseaza cu dintii in sus. La
dreapta , se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie ,
tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru
primul fel de mincare , adica pentru peste iar in fata
farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori
lingurita de desert ( daca e loc pe masa ). Nu vom aseza
niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei
furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort , furculitele
mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci
pe o masuta de serviciu sau pe un bufet , pentru a fi la
indemina.
Aceste reguli nu sunt batute in cuie. Numarul
tacimurilor si asezarea lor difera in functie de menu-ul
servit la masa. In desenele prezentate veti gasi solutiile
la care trebuie sa recurgeti.
La toate mesele cit de cit solemne este obiceiul sa
se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mincare. La o masa
mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decit daca
avem peste. In general vom folosi patru farfurii : farfuria
pentru antreuri , farfuria de supa , farfuria intinsa si
farfuria de desert. Bolurile ( castronasele ) pentru supa limpede
( consome ) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc
odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul
destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. Pe
suport vom aseza , in dreapta , cutitul , cu partea taioasa
spre farfurie , si in stinga lui furculita cu dintii in jos.
Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata
farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune
servetelul la stinga , direct pe fata de masa. Tot in fata
farfuriilor , spre drapta , este si locul paharelor. Trei tipuri
de pahare sunt obligatorii - de tuica , de vin ( paharul de
vin rosu e ceva mai mic decit cel de vin alb ) si de apa.
Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu.
Nu improvizati - e o nota proasta - si va recomandam sa nu
dati mese festive daca nu puteti. Dupa folosire , paharele de
tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele.
Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de
drumuri inutile.
-Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de
masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata , pe o
tava , si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine
ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si
ele la indemina , pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se
servesc decit la sfirsitul mesei. Va prezentam alaturat
diverse tipuri de pahare , sticle si cani.
Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe
masa , la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi
bauturile. Pentru a nu pata fata de masa , sticlele se pun
pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se
servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine.
Decorarea masei depinde de marimea ei , de rangul
musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile , florile
si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in
vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada.
Nu vom pune pe masa decit ceea ce poate servi la o
intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele
pentru piper care vor trebui sa fie suficiente ( una pentru
circa trei - patru persoane ). Vom avea grija ca acestea sa nu
fie infundate sau umede. O gospodina atenta pune in
recipientul respectiv citeva graunte de orez. Daca nu folosim
recipiente cu capac perforat , celelalte trebuie sa fie
insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa
se foloseasc de propiul cutit , ceea ce ar fi o greseala.
Sa retinem deci ca untdelemnul , otetul , mustarul ,
smintina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda
atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se
foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe
friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri ( macaroane ,
sote de legume etc ) deoarece e iestetic. Sosul se pune in
farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe
rind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput
cu toate ca este gustos dar " pasta " obtinuta este imposibil
de privit. Vom explica acest lucru adolescentilor care au
ramas cu acest obicei de cind erau mici si li se " passa "
mincarea. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa.
Salata se serveste in castronele separate , pentru
fiecare invitat in parte. Cind friptura este taiata la masa ,
gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de
preferat insa ca acxesta operatie sa fie facuta in prealabil,
iar friptura sa fie prezentata felii , pe frunze de salata.
In multe tari salata se maninca separat dupa friptura.
Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se
folosesc in public.
Argintaria este obligatorie ? In cazul unor mese
festive , da. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel
inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. E
adevarat ca argintaria confera mesei eleganta , dar sa nu
uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce
este pretios , argintaria cere o ingrijire speciala , iar daca
nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea.
Ca mesele festive sa nu ne sperie prin dificultatile
ce la creaza , este necesar un exercitiu indelungat. Sa-l
facem in cadrul meselor de Duminica , imaginindu-ne ca avem
invitat cel putin un ministru , chiar daca suntem doar in
familie. Va fi o placere ! Cu acest prilej , vom pune o fata
de masa deosebita , tacimurile si vesela pe care nu le
folosim zilnic si vom pregati o mincare speciala. Este
obligatoriu ca toti membrii familiei sa respecte aceasta
masa , fiind punctuali , ajutind sau , daca se plimba dimineata ,
aducind o floare sau cumparind un desert special ( fructe ,
prajituri ). Repetam : masa de Duminica e sfinta.
COMPORTAMENTUL IN TIMPUL MESEI
Regulile generale ale unei tinute corecte si pe care
le-am definit intr-un capitol precedent sunt valabile si la
masa. Stam drept , dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici
sub scaun , dar nici prea departe in fata , pentru a nu-i
incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor
are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si
mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu
miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta , de repaos ,
este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile
miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schim-
ba cind mincam , pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in
sufragerie , spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele
retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie -
ca de exemplu improspatarea rujului , sau aranjarea parului.
Daca nu avem o baie curata , nu invitam musafiri !
Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este
nu numai o regula de politete , ci si o prescriptie medicala.
Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le
evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa , viata noastra
este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care
ni-l ofera o masa impreuna cu familia.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula
care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni
asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca
sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie
dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu
inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem
degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem.
Daca avem ciini sau pisici , acesti n-au ce cauta in
sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa
de respect fata de musafiri , ci si prilej de incidente
nedorite.
Un obicei prost , specific romanilor , de care acestia
nu se pot debarasa , este acela de a-i obliga pe musafiri
sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele
: " Da , va rog " , " Nu , multumesc " , " Yes , please " , " No ,
thank you " . Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la
noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne
imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de
tort cu toate ca am mai minca o portie , riscam sa raminem
fara ea , deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am
spus " Nu , multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat
calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai
luati o sarmaluta , sunt delicioase ! " Nu ne asezam la o
masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua
dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate
refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos
este sa acceptam sa gustam din felul respectiv , pentru a nu
jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a
oferi mincare suficienta - nici prea multa , nici prea putina -
fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot
face , cu moderatie insa , spre incintarea gospodinei , dar nu
strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu
atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra
procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc , fara ostentatie. Am
putea spune ca aceasta e o norma ideala , greu de atins , la
care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda
este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta.
Cu discretie , cu tact ei pot trece peste momentele penibile
ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un
pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte
preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere
ketchup , piper , smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt
oferite , pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda
sa se simta jenata.
Sa manincam asa cum gateste gospodina ! Obligatia ei
este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le
condimenteze moderat , iar a musafirului sa le accepte ca
atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie
de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva , fie ca
este una obisnuita , efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o
remarca de genul : " Delicioasa supa ! " , " Ce frumos arata
salata ! " , " Ce bine miroase friptura ! ".
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii
dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face
observatii acasa , ca si sotului care a depasit numarul
de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti
asupra membrilor de familie cu care am fost invitati ,
aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia
nu se face in acel moment , caci atmosfera va deveni
insuportabila pentru toti. |
codul-bunelor-maniere [62]
poezii [763]
povesti-adevarate [73]
relatii-iubiri [13]
retete [466]
rochii-mireasa [0]
sanatate [83]
sms-de-dragoste [1152]
versuri-muzica [190]
vremea-meteo [0]
Comportamenul social 