|
Nichita Stanescu - Cotropirea frunzelor
Smulgem frunzele si facem
pat din osul pomilor
pastem iarba si o toarcem
prin burta flamanzilor.
Ne uitam in sus, la stele,
nestiind ca-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturand in toamna moarte.
Nu-ntre oameni e cutitul
dusmania, sfanta mila
ci-ntre sange, vai, si verdea
neanvinsa clorofila.
|