Nichita Stanescu - Ingerul cu o carte in mana

Categorii

Prima pagina auto-moto [1211] carti [306] credinta [247] curs-valutar [0] declaratii [157] diverse [184] divertisment [110] dragoste [182] educatie-sexuala [76] familie-parinti [7] fitness-dieta [48] frumusete [53] glume [570] idei [116] informatii [11] jocuri [113] mamici-copii [15] maniere [62] poezii [763]

diverse-poezii [527]

haioase-poezii [7]

iubire [118]

natura [111] povesti-adevarate [73] relatii-iubiri [13] retete [466] rochii-mireasa [0] sanatate [83] sms-de-dragoste [1152] versuri-muzica [190] vremea-meteo [0]

Categoria : poezii - Subcategoria : diverse-poezii

Nichita Stanescu - Ingerul cu o carte in mana

Trecea un inger,
pe un scaun negru asezat.
Trecea prin aer, linistit
si mandru.

Eu il priveam de la fereastra, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primeste-mi un cuvant, strigai,
tu, ingere, impins din rai
de-un vant starnit, de-o apasare
a vreunui gand cu mult mai mare.

Dar ingerul tacea, trecea
pe-un scaun negru stand, citind
o carte veche, stralucind
in legatura-i de argint, si grea.

Trecu prin blocul nou din piata.
Trecu prin chioscul alamiu
al statiunii de benzina,
abstras, divin.

Primeste-mi, ingere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Painea primeste-mi-o si sarea...
Mi-apasa-n coasta inserarea.

Dar ingerul tacea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.

Cand fu in dreptul meu, strigai -

o, ingere venit din rai,
ma lasa sa m-atarn si eu
de scaunul tau, de bratul tau.

Abia putui de un picior
de scaun, sa m-agat din zbor.

Astfel prin aer si prin ziduri
cu ingerul zburam si eu,
la fel cum flutura in vant
matasa unui steag infrint!

Si ma raneam de-acoperise,
de ramurile verzi, piezise,

si ma izbeam de stalpii lungi,
de cabluri si de sarme si de dungi...

Ma desprinsei de sus cazand
in piata inserata, linistita.
O, el se-ndeparta zburand,
prin aer si prin ziduri strabatand
cu cartea-n maini, citind cu patima
necontenita.

O, el se-ndeparta si eu
tot mai vroiam sa-l vad, prin seara.
...Dar el s-a dus alunecand,
impins in rai ca de un vant,
sau, poate, de-apasarea unui gand
cu mult mai mare.

Lasa un comentariu