|
Nichita Stanescu - Douasprezece noaptea cu dor
Coridor de ore, timp pierdut.
Frunze zburatoare, tari de toamna.
Strazile pe care am trecut
in gatlejul amintirii se rastoarna.
Trec secundele gravide; nasc urland
picaturi de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, isi cauta guri
sa se lase in peretii lor pictate.
Bate-o ora sus, dar pan-ajunge
sunetul la creier, se-nsereaza.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie treaza.
|
diverse-poezii [527]
poezii (Cosmina Cucu) 