Nichita Stanescu - O calarire in zori

Categorii

Prima pagina auto-moto [1211] carti [306] credinta [247] curs-valutar [0] declaratii [157] diverse [184] divertisment [110] dragoste [182] educatie-sexuala [76] familie-parinti [7] fitness-dieta [48] frumusete [53] glume [570] idei [116] informatii [11] jocuri [113] mamici-copii [15] maniere [62] poezii [763]

diverse-poezii [527]

haioase-poezii [7]

iubire [118]

natura [111] povesti-adevarate [73] relatii-iubiri [13] retete [466] rochii-mireasa [0] sanatate [83] sms-de-dragoste [1152] versuri-muzica [190] vremea-meteo [0]

Categoria : poezii - Subcategoria : diverse-poezii

Nichita Stanescu - O calarire in zori

Tacerea se izbeste de trunchiuri, se-ncrucise,
se face departare, se face nisip.
Mi-am intors catre soare unicul chip,
umerii mei smulg din goana frunzise.
Campul taindu-l, pe doua potcoave
calul meu salta din lut, fumegand.
Ave, ma-ntorc catre tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigand.

Tobe de piatra bat, soarele creste,
taria cu acvile din fata lui
se prabuseste in trepte de aer, sticleste.
Tacerea se face vant albastrui,
pintenul umbrei mi-l creste

in coastele campului.

Soarele rupe orizontul in doua.
Taria isi naruie sfarsetele-i carcere.
Sulite-albastre, fara intoarcere,
privirile mi le-azvarl, pe-amandoua,
sa-l intampine fericite si grave.
Calul meu salta pe doua potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele salta din lucruri, strigand
clatina muchiile surde si grave.
Sufletul meu il intampina, ave!
Calul meu salta pe doua potcoave.
Coama mea blonda arde in vant.

Lasa un comentariu