Nichita Stanescu - Sufletul metalic al orasului

Categorii

Prima pagina auto-moto [1211] carti [306] credinta [247] curs-valutar [0] declaratii [157] diverse [184] divertisment [110] dragoste [182] educatie-sexuala [76] familie-parinti [7] fitness-dieta [48] frumusete [53] glume [570] idei [116] informatii [11] jocuri [113] mamici-copii [15] maniere [62] poezii [763]

diverse-poezii [527]

haioase-poezii [7]

iubire [118]

natura [111] povesti-adevarate [73] relatii-iubiri [13] retete [466] rochii-mireasa [0] sanatate [83] sms-de-dragoste [1152] versuri-muzica [190] vremea-meteo [0]

Categoria : poezii - Subcategoria : diverse-poezii

Nichita Stanescu - Sufletul metalic al orasului

Se face seara si orizontul coboara.
Orasul isi ridica un cartier spre luna.
E un sunet de fier, de cabluri intinse.
Umbrele oamenilor incep sa apuna.

Cand ridic bratul, umbra lui ascutita
izbeste capatul strazii de unde vii, necunoscut,
de parca-as fi zvarlit la intreceri o lance
pe care o primesti nepasator in scut.

Esti sufletul de metal al orasului.
In amurguri apari in pietele ovale:
- Cetateni, s-a facut seara. Incep serbarile!

(Bratele tale barbatesti par doua macarale)

Te-ntalnesc uneori, cand ma-ntorc de la lucru.
Gandurile izbesc in stele si ele rasuna.
De-a lungul stalpilor zvelti, cand ma-ntorc
de la lucru,
un cartier al orasului se ridica la luna.

Nu te recunosc nicviodata de la prima privire;
iei mereu un alt chip.
Azi mi-apari ca o schela indragostita
de tainicul zenit.

Lasa un comentariu