Ion Minulescu - Elegie domestica

Categorii

Prima pagina auto-moto [1211] carti [306] credinta [247] curs-valutar [0] declaratii [157] diverse [184] divertisment [110] dragoste [182] educatie-sexuala [76] familie-parinti [7] fitness-dieta [48] frumusete [53] glume [570] idei [116] informatii [11] jocuri [113] mamici-copii [15] maniere [62] poezii [763]

diverse-poezii [527]

haioase-poezii [7]

iubire [118]

natura [111] povesti-adevarate [73] relatii-iubiri [13] retete [466] rochii-mireasa [0] sanatate [83] sms-de-dragoste [1152] versuri-muzica [190] vremea-meteo [0]

Categoria : poezii - Subcategoria : diverse-poezii

Ion Minulescu - Elegie domestica

Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Si noaptea ce-o sa vie,
In casa mea fii binevenita...

Iata-mi casa!

Intoarce doar butonul electric din perete
Si-mprieteneste-ti ochii cu tot ce poti vedea,
Caci casa mea e-ntreaga, de-acum, si casa ta...
Fii prietena si sora cu hall-ul si terasa,
Cu treptele ce urca sub rustice covoare
Spre sala de mancare
Si-odaia de culcare,
Cu sfintii din icoane si mortii din portrete,
Cu cainele, ce-ti linge mansonul de-astrahan,
Si cu pisica alba, ce toarce pe divan...

Opreste-ti apoi ochii pe frunzele de laur

In care se-ncadreaza, sanctificand decorul,
Patronii mei - Triunghiul.

Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata
Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama,
Un domn cu ochii-albastri si bucle brune:
Tata!...
Si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde:
Mama!...

Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu basmele bunicii
Si "Faptele diverse",
In casa mea fii binevenita,
Pentru mine
Si pentru-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse,
Ce te privesc din rame cu-aceeasi duiosie
Ca-n zilele cand, toamna, soseam si eu cu tine.

Lasa un comentariu