George Toparceanu - Broastele

Categorii

Prima pagina auto-moto [1211] carti [306] credinta [247] curs-valutar [0] declaratii [157] diverse [184] divertisment [110] dragoste [182] educatie-sexuala [76] familie-parinti [7] fitness-dieta [48] frumusete [53] glume [570] idei [116] informatii [11] jocuri [113] mamici-copii [15] maniere [62] poezii [763]

diverse-poezii [527]

haioase-poezii [7]

iubire [118]

natura [111] povesti-adevarate [73] relatii-iubiri [13] retete [466] rochii-mireasa [0] sanatate [83] sms-de-dragoste [1152] versuri-muzica [190] vremea-meteo [0]

Categoria : poezii - Subcategoria : diverse-poezii

George Toparceanu - Broastele

Am ascultat din umbra cantarea lor inalta.
Buchetele de trestii dormeau cu fosnet lin.
Era o luna plina in fiecare balta,
Si-n fiecare unda o piatra de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapa
Cand i-a-nchegat in tremur lumina unui val,
Pareau luceferi galbeni, cazuti adanc in apa
Sa-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbra inchipuiau corabii,
Iar papura, miscata in treacat de zefiri,
Nalta manunchi in aer tremuratoare sabii,
Prin panza de lumina a undelor subtiri.

Si broastele semete cantau cu glasuri multe
Pe cand, din inaltime, privindu-si fata-n lac,
Un nour singuratic statea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate si-o clipa toate tac.

Se ridicau departe prelungi batai din palme
Si note-adanci de flaut ieseau de jos, din stuh.
Parea ca lapideaza tacerea noptii calme
O grindina de note zvarlite in vazduh.

Si cum deasupra apei s-amestecau intruna
Umpland singuratatea de freamat viu, parea
Ca toate laolalta apostrofeaza luna.
Ca fiecare broasca se cearta cu o stea.

Erau ocari in larma lunaticei orchestre
Si ruga arzatoare in tainicul ei zvon.
Spuneau Nemarginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn si monoton...

Cum le-ascultam din umbra acvatica fanfara,
Sub cerul vast al noptii cu ele-am retrait
O noapte luminoasa din era tertiara.
Nefericit si singur ca primul troglodit.

Lasa un comentariu