|
Nichita Stanescu - Ma invelesc de frigi meu
Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
in relieful de faianta
cu focul pururi logodita.
Nu pune mana peste mine daca-i vara
caci n-ai sa intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.
Ci vino cand nu merge nimeni,
cand nu avem picioare, vino
dar mai ales cand voi fi orb,
lumino.
|
diverse-poezii [527]
poezii (Cosmina Cucu) 