|
Cand ne-am urat si ne-am iubit plangand
Rememorarea de-ntamplari confuze
Copii crucificati ca niste Cristi
Cu paznici veseli pentru ingeri tristi,
La marea invadata de meduze.
Ti-am poruncit brutal sa nu te misti
Pana-ti culeg tot frigul de pe buze,
Cerandu-ti mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna,ca oricum,existi.
Dar n-ai sa fii niciunde mai cuminte
Si mai supusa altuia nicicand,
Cum doar in noaptea oarba si fierbinte,
Cand ne-am urat si ne-am iubit plangand,
Fara s-avem nevoie de cuvinte,
La cata moarte adunam in gand.
|
diverse-poezii [527]
Dorinta 