|
Geneza
Geneza
Ne opream in fata fiecarei luciri,
atingandu-ne tamplele.
Si cum te tineam cu bratul,langa inima,
coama ta inelata-mi imbraca umarul
cu o mantie fosnitoare.
Ne priveam unul pe celalalt,deodata,
ca pe-o harta a lumii.
Radeam de-nfatisarea noastra,de faptul
ca am doua maini.
Le-ntindeam in aer,si tu
credeai ca sant doua spite de roata,
in timp ce gandurile ni se fugareau
pe o aeriana campie.
Uite,strigai,pe-aceste frunti omenesti
se sprijina lumea ideilor,
asa cum odinioara pamantul se sprijinea
pe spinarile elefantilor indici!
|
diverse-poezii [527]
Dorinta 