Articol de pe site-ul cu-dragoste.ro
	FRICA DE PACAT Vreau să vă spun ceva despre frica de păcat. Dacă n-am avea păcat, toate lucrurile ar merge bine. Dar de ce facem păcat? Cum poate să ne fie frică de păcat? Dacă avem frică de Dumnezeu. In Vechiul Testament spune că frica de Dumnezeu aduce intelepciune. Deci: inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. Dar ce inseamnă asta? Va rog să credeti că dacă ti-e frică de cineva nu vrei să-l vezi. Il ocolesti. Eu sunt profesor la universitate si aveam multe probleme in privinta mea, că ce predam nu le plăcea la profesori, si stiu că mai marii mei, cand ii vedeam,ii ocoleam, că mi-era frică de ei. Frica de Dumnezeu - si ca atare frica de păcat - e cu totul altceva. Mi-e frică de Dumnezeu, nu in sensul că mi-e groază, ci mă tem să nu-L pierd. Uite, eu vă spun, atat de mult imi iubesc sotia, incat mi-e frică de ea. De ce? Mi-e frică să n-o pierd. Atat de mult il iubesc pe Iisus Hristos, dacă putem spune asta, incat mi-e frică de El să nu-L pierd. Există o frică sfantă si există o frică lasă, o frică păcătoasă. Nouă trebuie să ne fie frică de păcat, ca atare si frică de Dumnezeu, pentru că-L iubim si nu vrem să-i pierdem dragostea. Mai bine o zi in curtile Tale, decat mii printre străini (Ps. 83, 11). Ce inseamnă asta? Cand tie iti lipseste sotioara, sau cea iubită sau copilasul tău, nu fierbi de dor după ei? Nu vrei să fie prezenta lor vesnică? Noi nu putem trăi fără Hristos. Si de aceea ne e frică de El, că nu vrem să-L pierdem. Aceasta-i frica curată. Si cand vom avea dragoste de Hristos, dragostea adevărată alungă frica, stiti foarte bine. Există o singură putere, cum există un singur vant teribil, care retează cedrii Libanului, vantul de miazănoapte. Există un vant teribil al lui Dumnezeu, si aceasta-i iubirea care renaste. Si aceea singură alungă frica din inima noastră. Deci nu frica de păcat e primul lucru, ci frica de a nu pierde dragostea lui Dumnezeu din inima noastră. Da. Să ne umplem de dragostea Lui, si fiind plini de dragostea Lui nu ne mai biruie nici viata asta, nici moartea, nici frica de om, nici ticălosiile lumii acesteia, ci suntem oameni liberi si senini, asa cum sunteti fiecare dintre dumneavoastră. Sunteti niste oameni fericiti. Asa cum părintele acesta sfant, la mormantul căruia glăsuim astăzi, in puterea cuvintelor sale spunea că oamenii se impart in patru categorii. Uitati, si noi aici si in fiecare dintre noi sunt patru dihănii. Părintele ne atrăgea atentia: "Fiti atenti că in fiecare dintre noi - v-a spus fiecăruia si stiti - există patru oameni, si numai unul este bun". Asa cum există opt feluri de lacrimi, spun Sfintii Părinti, si numai un fel e bun, celelalte pot fi păcătoase, dar unu-i curat, unu-i din iubire fată de Dumnezeu. Asa si-n noi sunt patru dihănii. Una-i bună si-i in luptă permanentă cu celelalte, Si acestea le numea cele patru stări ale fiintei omenesti. Vă spun aceste patru sfări. Vi le aduc aminte, că le stiti mai bine decat mine. Anume: - Există Starea diabolică. In fiecare dintre noi sunt momente, dar mai ales există starea diabolică a unui om posedat de duhuri. Există starea diabolică, si diabolismul stă intr-un act de mandrie si de apostazie, de negare a lui Dumnezeu. Aceasta este starea diabolică a fiintei omenesti. Am trăit si noi intr-o stare diabolică a nefericitului de conducător, care s-a dus, nefericitul de el, infestat de o ideologie asiatică si criminală, a lui Marx, a lui Lenin si a acestor monstri, pentru care ieri-alaltăieri te băga la puscărie. Dar care toti ati stiut că sunt niste monstri. O ideologie atee. O ideologie negătoare de Dumnezeu. O ideologie care si-a permis să scrie "Biblia hazlie". O ideologie care a zis că Hristos este mitologie. O ideologie a unor monstri care spanzurau preotii si-i ingropau de vii, si au zis: "Să terminăm cu preotii si cu tăranii, si s-a terminat cu crestinismul pe fata pămantului". Iată că ei, care aveau acest gand, l-au văzut pe Lenin spanzurat de-o funie de otel in Bucuresti, acest mare asiat ateu care a venit peste neamul acesta si care avea acest plan: "Să distrugem bisericile si tăranii, si am terminat cu Hristos". L-am văzut cum a plecat el din Bucuresti, si cum pleacă toti din istorie si cum vine Hristos in locul lor. De două mii de ani, tineti minte, de două mii de ani toti tiranii care s-au luptat cu Hristos, toti nu stiu unde să-si afle mormantul si toti au pierit si vor pieri, tineti minte, pană la sfarsitul veacurilor. Deci starea diabolică. Omul diabolic. Am trăit intre acesti demoni. Dostoievski ii numea demoni. A scris o carte despre ei. Sunt oameni indrăciti. Oameni care fierb de manie. I-am văzut si eu. Care te amenintă, care te scuipă. Si eu am fost scuipat in fată, si copiii mei de omul diabolic. De această diabolie, de acest om stăpanit de duhurile satanice. Există in continuare. Acestia care omoară acum in continuare. Iau ciomagul si-ti dau in cap. Sunt intre noi. Sunt in fiecare din noi. "Iuda sunt eu", zice un mare scriitor francez. Si-n noi este un Iuda. Omul diabolic există ca latent in fiecare dintre noi. Să nu vă inchipuiti că acela-i diavol si eu sunt inger! Nu. In fiecare dintre noi este această pornire. Eu vă citez ce spune părintele. - Apoi există starea dobitocească. Starea de dobitoc. Starea animalică. Animalul din noi. Mă uitam si eu cat sunt de animal, cand mi-e foame. Cand mi-e cutare. Cat sunt de urs si viperă. El asemăna starea aceasta cu ursul si cu vipera. Zice: "Postesc toată iarna. Ursul posteste,e un mare postitor iarna, dar cand iese la plimbare primăvara, tot oameni sfartecă si pe cine si-a pus laba tot nu scapă". E o stare animalică care stagnează omul in starea asta. Acum 20 de ani a fost animal si după 20 de ani n-a crescut deloc duhovniceste, tot animal a rămas. Măcar că posteste ca si ursul, dar cand ii cade un om in mană il sfartecă. Suntem in stare dobitocească. Stare animalică. Stare pătimasă. Stare de a te impreuna cu nevasta altuia, de-a rupe, de-a manca, de-a da cu coatele. Am fost in piată. Numai o clipă a lipsit să nu mă dau la un borcan de smantană: "N-am mancat smantană de mult! Ce-ar fi? E vineri, dar mi-e grozav de poftă, as manca un borcan de smantană". Ispită. Dar vă spun, animalul din noi. Vă dau pildă. Sigur că nu am luat. Am luat niste cirese si am terminat. Dar imediat se trezeste, de ce nu?, animalul la viata sexuală. Fiecare dintre noi suntem constienti că viata sexuală din noi e o putere teribilă de a te impreuna cu oricine. Ca o scroafă si ca un porc. Fiecare dintre noi. E o stare animalică. Părintele ne-a explicat-o si eu vă spun ce-a spus dansul. Deci există starea diabolică in noi, există starea animalică, există o a treia stare: starea omenească. Si zice el, starea asta omenească este aproape la toti oamenii si ea putin acceptabilă. Care plang cand află că copiii lor n-au reusit la examen. Iar dacă-i merge fiului meu bine, ceilalti treaba lor: "Al meu a reusit la examene!" Eu asta eram infricosat cand m-am dus la examene la copilasii mei să văd dacă-s pe listă: "Măi copile, daca-i iesit, să nu cumva să te arati spre lacrima celui care n-a reusit! Ascunde-te mai degrabă si vino acasă si arată-ti bucuria acasă. Să nu cumva să triumfi acolo, cand ceilalti plang că n-au reusit!" Copii cu nouă si ceva cădeau la examene, pentru că tiranii acestia au pus mana si pe invătătură. Ne-au luat Biserica, ne-au luat cartea lui Hristos din m?na noastră si pană la urmă au vrut să ne ia sufletul. Si asta era directia, de a ne face dobitoace si diavoli pe toti. De a rămane in starile de dobitoci si de diavoli. "Dacă-i merge fiului meu bine, ceilalti treaba lor". Ei. Starea omenească este a avea gesturi omenesti. Cum zice: si păganii fac asa. Dacă faci bine celui care ti-a făcut bine, si păganul face la fel. Iubesti pe cel ce te iubeste, cel care te-a invitat la masă,il inviti si tu si ai relatii, iar de ceilalti nu te priveste. Asta-i o stare omenească, dar tot o stare insuficientă. Si mai există ultima stare, si sunt sigur că asta stăpaneste in inimile dvs., cu precădere ale tuturor care ati venit aici, că altfel nu veneati, si care este cea mai puternică in noi, si care o ravnim cu totii pe ascuns s-o avem: starea duhovnicească. Starea duhovnicească, fratilor, care are o singură lege si care-i foarte simplu de tinut minte. Anume: să iubesti pe vrăjmasul tău. Actul cel mai teribil din istoria omenirii, care a schimbat toată istoria si care numai Iisus Hristos l-a adus si in virtutea căruia spunea un mare poet indian, Tagore: "Viitorul apartine crestinismului, pentru că singur Iisus Hristos a rezolvat problema iubirii fată de vrăjmasi". Ce atitudine trebuie să am eu fată de vrajmasi? Singura atitudine colosală care a schimbat lumea si care-i radical nouă - toate celelalte le găsiti si in Vechiul Testament, le găsiti si in budism s.a.m.d. - o singură lege colosală si unică: iubirea fată de vrăjmasi. Fată de această stare stă sau cade fiecare dintre noi. Se zice că plecăm cu două boccelute la viata de dincolo: cu faptele noastre nemernice si cu cele bune. Dar ni se va pune la Judecata de apoi o singură intrebare: "Ai iubit indeajuns?" "Eu?" "L-ai iubit pe acela care te-a scuipat in fată? L-ai iubit pe cel care te prigonea si-ti lucra toate chestiunile si te dusmănea? Pe acela care l-au omorat acum? Pe criminali si pe toti/i-ati iubit?" Mi-aduc aminte de un duhovnic, care trăieste aici, si care a fost condamnat. Si fratele său a fost omorat de un om. Si cand a iesit din inchisoare a dat fată-n fată cu cel care i-a omorat fratele. Stiti ce-a făcut acest părinte care trăieste? A mers la el si i-a zis: "Fratele meu. Tu ai omorat pe fratele meu si in locul fratelui meu esti tu fratele meu!" - si l-a sărutat pe obraz. "Te iubesc ca pe fratele meu!" Asta schimbă lumea. Asta schimbă lumea. Un singur lucru, părinte Nicodim Măndită, nu-i asa că-i asa? Dumneata ai spus: omul duhovnicesc. Valoarea noastră stă sau cade fată de această atitudine. Bărbati frati, de ce vă urati unul pe altul, doar sunteti frati? spunea Sfantul Stefan, citandu-l pe Moise, in predica lui din Faptele Apostolilor. "Bărbati, doar sunteti frati, de ce vă urati unul pe altul?" Ia ganditi-vă, dacă această lege, această stare duhovnicească ar fi o realitate in Romania, mai apăreau monstrii acestia (minerii in 1990) cu săbii, cu ciocane si cu nicovale si cu fierăstraie si cu topoare să ne omoram unii pe altii? Nu ne iubim. Iubirea lui Hristos este departe de noi. Starea duhovnicească a Romaniei este dezastroasă. După 40 de ani de ură, după 40 de ani de cultivare a stării demonice, a stării dobitocesti, a fost cultivat dobitocul si diavolul din noi si in cel mai bun caz, asa-zisul umanism, care si el e o porcărie fără margini. Fără Hristos nu există umanism. Dinte pentru dinte. Cum zicea una: "Fiului meu să-i meargă bine, iar ceilalti n-au decat să crape!" "Să moară capra mea, dar să moară intai a vecinului!" Asta-i umanism? Romania boleste de nedumnezeire spun Sfintii Părinti. Suntem săraci cu duhul. O, de-am fi constienti că suntem saraci cu duhul! Starea de duhovnicie a tării noastre este dezastruoasă. Omul duhovnicesc din noi este mort, si de aceea ne omoram unii pe altii. Si de aceea nu suntem capabili să rezolvăm acest dezastru din mijlocul nostru. Asa este situatia din Rom?nia. Suntem in situatia aceasta de a ne da in cap unul altuia. De-a pomeni in fiecare seară relele pe care le face celălalt, iar sc?rboseniile dinlăuntrul nostru nu ni le aducem aminte. Cand va inceta odată acest om al păcatului si al dezastrului din mine? Cand va incepe omul duhovnicesc să prindă oleacă de temeinicie in inima mea, in lacrimile mele si in viata mea? Ajuta-ne, Doamne, ca animalul din noi, dobitocul din noi, diavolul din noi si chiar omul din noi să moară si să crească chipul duhovnicesc al lui Hristos. Singurul model după care omul isi poate modela caracterul. Singurul adevăr din lume, cum zice Eminescu, care este Iisus Hristos, al cărui chip desăvarsit este modelul suprem după care se formează firea fiecăruia dintre noi, dacă primim dragostea Lui jertfitoare de sine in inima noastră. Amin.