|
|
Moarte
|
 Uite o stea cum cade,ii plange urma luna
Caci doar ea,stelele iubeste si acum lipseste una,
Dar nimeni nu intelege
De ce iubirea adevarata nu are nici o lege.
Un strop de ploaie cade,se pierde in nefiinta,
A murit fara a avea voie la o unica dorinta.
Desi regreta,norul,azi nu mai putea
Sa duca in brate stropul,azi,in calea sa
Azi s-a ofilit o floare,plange intreaga gradina
Florile de langa ea,incet,in gand suspina.
Dar oare,cel ce o iubeste,cand o va vedea
Nu va plange tainic oare moartea sa?
Plange incet o lebada, a secat izvorul,
Orice vietate o sa-i duca dorul.
Lumea ei acum atarna de un fir de ata
Oare fara apa,mai poate avea viata?
A mai ramas o flacara,se stinge incet focul
Cum astazi a incetat sa mai existe norocul.
Nu il mai poate aprinde decat o unica speranta
Oare va dori speranta sa ii ofere viata?
Privesc drept in fata,vad,lumina piere
Si ascunde in intuneric puternica durere.
Ce scanteie de iubire oare mai poate
Sa ma scoata astazi din adanca moarte?
Poezie propusa de claudita_hopu@yahoo.com
|
|
|