|
|
Primul fum (Cosmina Cucu )
|
 Incep sa te urasc pentru ca m-ai umplut de vicii. Fumez clipe ca si cum as fuma sentimente, beau vise ca si cum as bea iubire, ma droghez cu sperante. Poate ca ai stiut mereu sau poate ca nu stii nici acum ca ai reusit sa furi o parte din mine si sa o ascunzi odata cu tine.Eram ca o apa limpede cand ai venit tu si ai aruncat cu o piatra in mine, iar eu am inceput sa fac unde. Eram fericita cu undele mele, ele ma faceau mai frumoasa, mai plina de viata, dar in final m-am tulburat. Vreau sa vina cineva sa se oglindeasca din nou in claritatea mea, dar pentru asta am nevoie de acea parte din mine care e la tine. Vreau sa ne reintalnim, sa-mi iau inapoi ce este al meu, dar imi este frica. Poate ca in fata ta eu nu ma voi putea stapanii si voi face unde fara sa vreau. Mai bine nu ne mai vedem, caci voi suferi mai mult. Incep sa te urasc din nou caci ai fost singurul care a reusit sa ma descompuna, ai fost singurul care a reusit sa ma transforme intr-o marioneta, dar iti multumesc. Poate ca acum sunt mai puternica pentru ca acea parte era in plus, atarna greu, iar eu trebuia mereu sa o sustin. Erau niste ochelari de care nu ai nevoie si totusi ii porti. Eu pentru cine ii purtam? Pentru binele meu sau al tau? Nu ai stiut sa ma apreciezi, insa ai stiut sa te joci cu mine. Poate ca te-ai saturat de jocurile pe calculator si te-ai gandit sa incerci pe oameni, pe fiinte, pe suflete. Caci asta sunt: un suflet, dar tu cum mi-ai furat ochelarii acum te ascunzi in spatele lor si nu vezi adevarul. Dar te iert, desi nu mi-ai cerut iertare niciodata. Si imi este mila de tine pentru ca m-ai pierdut si acum ai ceva in plus, ceva ce nu iti apartine, ceva ce nu simti, ceva ce se hraneste cu tine in fiecare zi.
|
|
|